- Am asteptat cu mare nerabdare vacanta de Paste anul acesta si tocmai de aceea, m-am gandit mult unde as putea gasi un loc de liniste si relaxare, fara aglomeratie si galagie si fara sa pierd prea mult timp prin trafic cu deplasarea.
Si mi-am amintit: in urma cu 2 ani am fost intr-o vizita scurta in Bulgaria, la Veliko Turnovo dar pentru ca incercarea de rezervare a unei camera cu3 locuri in oras a fost sortita esecului, asa ne-am amintit ca ultima oara cand am vizitat Veliko, am trecut printr-un satuc din apropiere, Arbanasi si s-a aprins un beculet…..Zis si facut rezervarea, fara nici o ezitare. Si nu aveam sa regretam nici o secunda alegerea facuta.
Arbanasi este cam la 2 ore si jumatate distanta de Bucuresti, asezat pe un varf de deal de unde ai vedere panoramica spre Veliko Turnovo si cetatile medievale Terevet si Trapezita.
Cazarea a fost la hotel Boliarska, asezat in curtea unei vechi biserici din sec.XV, curte preferata si de turistii cazati in alte parti, pentru decorul natural si bucataria locului.
De la prima plimbare prin Arbanasi am fost suprinsi extrem de placut de specificul arhitecturii locale, de decorul natural, aerul curat si climatul sanatos.
Se simte imediat prosperitatea locului, casele sunt mari, cu etaj si seamana cu mici cetati, inconjurate de curti mari cu garduri inalte din piatra. O piatra care da nota specifica locului. Ornamentele ferestrelor, portilor, sculptate in lemn, denota un simt estetic deosebit.
Totul a fost extrem de placut – atmosfera, bisericile si casele din piatra, stradutele si ospitalitatea localnicilor.
Tot hoinarind prin sat risti sa iei drept obiectiv turistic o locuinta privata si sa intri pe aleile din gradina proprietarilor.
Multe din case stau in picioare inca din sec.XVI – XVII.
Istoria satului Arbanasi este bogata, dar nu e suficient spatiu sa redau toate informatiile. Dar ceea ce a ramas pana la noi uimeste prin frumusete, indemanare, gust – multe case conservate, 5 biserici, 2 manastiri…. Intr-o manastire de aici, de maici, am participat la slujba de Inviere, impresionat de simplitatea ceremoniei si modestia oamenilor locului.
Plimbarile prin Arbanasi le-am completat cu o vizita in imprejurimi, la cascada Kaya Bunar, in apropiere de localitatea Hotnita.
Dupa ce am parcurs, printr-o ploaie torentiala, vreo 17 km, dintr-o data cerul s-a deschis, a iesit soarele si ne-a dat posibilitatea sa admiram un colt de paradis.
Drumul pana la cascada a fost relativ usor, surprinzator cele cateva marcajele ale bulgarilor ne-au ajutat de data asta foarte mult…
Trebuie doar sa ai incredere in ele pentru ca, mergand prin campia aceea, nu iti vine sa crezi ca vei gasi la capatul drumului cascada.
Odata ajuns aici insa, nu mai poti nega frumusetea naturii in tara vecina. Cascada iti prezinta un frumos joc al apei printre stanci spectaculoase.
Nenumarate podete de lemn te ajuta sa traversezi caderile de apa si sa te cateri pe peretii de stanca – la vremea asta acoperite de vegetatie cruda si liliac salbatic inflorit.
Am pierdut minute in sir cocotati pe stanci, pierduti prin canion in spatiul acela departe de lumea dezlantuita, parca transportati in alt timp.
Cu greu ne-am despartit de locurile minunate de la Hotnita si numai gandul la celalalt decor de la Arbanasi si soarele care deja ardea cam taricel, ne-a facut sa plecam.
Cum Arbanasi se afla la doar 3-4 km de Veliko Turnovo, nu puteam sa ne intoarcem acasa fara sa mai facem o vizita orasului.
Cetatea Tarevet, principalul punct de atractie al locului, o vizitasem cu ceva timp in urma, acum ne-am pierdut printre stradutele bine intretinute care gazduiesc case din perioada sec. XIX.
Nu trebuie ratata strada – muzeu Samovodska Charshiya, dezvoltata ca centru commercial si de mestesuguri.
Aici te incanta atelierele care le imita pe cele originale: de ceramica, armuri, sculpturi in lemn, picturi de icoane, dulciuri, vase de cupru, covoare, la care se adauga anticariatele care vand suveniruri si unul dintre hanurile faimoase – Hanul lui Hadji Nikoli.
La polul opus strazii plina de forfota mestesugarilor si a turistilor in cautare de suveniruri, se afla strada Gurko – o strada linistita, cu case ingramadite in stanca, unele peste altele, din perioada Renasterii bulgare - mijlocul sec.XIX.
Unele sunt bine intretinute, altele mai putin. Pensiunile sunt cochete, cu restaurante rustice, geamuri cu flori, felinare si multe pisici lenese si sictiriste…
De cealalta parte a strazii Gurko, despartit prin raul Yantra, este dealul pe care se afla monumental dedicat dinastiei Asen.
Alaturi de monument, intr-o cladire ce aminteste de templele medievale, este muzeul de arta.
Povestile isi pot urma firul, informatiile culese despre locurile pe care le-am bantuit, in cele 4 zile de vacanta, sunt foarte multe si impresionante, dar nu e loc aici pentru toate si spun asta cu parere de rau.
Pentru ca, inca o data (a cata oara!), constat ca bulgarii ne-o iau inainte: daca un orasel ca Veliko Turnovo poate avea un cetru vechi atat de cochet si de ingrijit sau un sat ca Arbanasi, poata sa faca turisti din Rusia, Germania, Romania sa merite drumul pana acolo – mai avem multe de invatat noi, romanii.
Pot doar sa spun ca ma voi intoarce cu siguranta in locurile vizitate de Paste, pentru ca mai sunt inca multe locuri placute si reconfortante de descoperit si in care nu am avut timp sa ajung, dar care merita vazute cu ochiul liber sau prin obiectivul aparatului foto.
