110-130, cu bătaie, cum ar zice vânzătorul de cartofi din piaţă. Pe principiul barza chioară (mă rog, cu ochelari), cumva am reuşit să iau în 5 ani doar 2 amenzi de viteză, deşi nu folosesc detector. Cea mai recentă a avut şi două faze haioase. M-a oprit poliţistul la ieşirea din Bistriţa, politicos şi molcom:
- Bună ziua, [grad][nume]... Actele la control, vă rog, aţi depăşit viteza legală.
- Bună ziua (dau actele), se poate, am depăşit - am depăşit, asta-i viaţa.
- (verifică actele, se uită la maşină) Ce maşină-i asta?
- (mie îmi creşte inima, stai să vezi, dar până să răspund, omul continuă)
- ... Seat?
- (eu, nu chiar jignit, dar mândru în tot cazul) Suzuki!
- (el, în staţie) Da, un Suzuki gri, ce viteză a avut...
M-am abţinut destul de greu să nu bufnesc în râs, la adresa mea, nu a lui, că omul n-avea nici o vină. Am aflat că aveam 63 km/h, mi-a zis omul că o să vină amenda prin poştă, i-am mulţumit şi mă pregăteam să plec. S-a aplecat conspirativ către geam şi m-a întrebat:
Da-ncotro mereţi?. Am zis că spre Vatra Dornei. M-a analizat un pic, cred că a decis că-s om bun, vin de departe şi mi-am ispăşit păcatele şi a şoptit:
Vedeţi că în primul sat mai e un Logan roşu... Apăi de drag am plătit amenda aia, două luni mai târziu când o venit, că mi-o amintit de omu' cela.
