0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.
Concluzii: 3. Pentru că un necaz nu vine niciodată singur : la revederea filmuleţelor am constatat că aveau şi vânt lateral pe panta de aterizare, cum ar veni un motiv serios şi suplimentar de a ieşi de pe pistă în acel "rulaj" - treabă riscantă cănd trenul este escamotat...
Daca cineva se pricepe sa-mi spuna si mie de ce, in astfel de situatii, nu se aterizeaza linga pista, pe iarba, unde-i moale si frumos nu ca pe tziment unde-i bai mare ? Hm?[/quotePăi e destul de simplu : rulajul după aterizarea cu trenul escamotat pe pista de beton / asfaltată produce deformari predictibile si relativ uniforme, structura se ”polizează”, dar poate fi mentinută, de regulă, directia de alunecare suficient timp (suprafețele de comanda au oarecare efect până ce viteza scade sub 100 - 80 km/h) . Este extrem de important să ai un oarecare control al evoluției păsăricii pentru cât mai mult timp, dacă viteza a scăzut sub 80-70 km/h poți ciuli urechile să auzi noul tău scor Apgar, eventual să te gândești la un prenume mai frumos decât cel purtat cu mândrie la decolare...Pe de altă parte, o aterizare pe pista naturală / pământ , structură mai „deformabilă” decât astronava, face ca forțele de frecare să fie prin excelență neuniforme / asimetrice iar unele zone (priza de admisie a aerului în motor, gondolele motoarelor montate în consolă sub planuri) ori vârful planului care va atinge primul solul (cu siguranță unul din capetele aripii va fi primul), vor acționa precum ancorele (aniversăm matrozul!) ori brăzdarul plugului, producând girație (în principiu către obstacole de la sol, cisterne, construcții solide din beton armat, chestii de-astea), torsiune și chiar rupere. Dacă se rupe unul din planurile aripii în primele secunde după contactul cu solul, evoluția epavei va fi năstrușnică...La avioanele mici/medii (la avioanele mari de pasageri e mai puțin probabil) se poate produce „capotarea” la rulajul pe pământ după aterizarea cu trenul escamotat, constând în evoluția cozii aeronavei pe un grațios arc de cerc în plan vertical, astfel încât avionul se oprește pe spate cu coada spre înainte pe direcția pe care s-a aterizat - la faza asta este „turtită” cabina, fapt de natură să producă un oarecare disconfort celor aflați în interior.Deci: - pe beton se poate menține direcția de alunecare, structura se polizează, se încălzește, se poate declanșa un incendiu (de regulă se lestează/consumă cât mai mult combustibil în zbor, în încercările de scoatere a trenului cu avarie) de proporții reduse dar avionul nu se rupe și rămâne în poziție „normală”. - pe pământ nu poate fi controlată direcția de alunecare, se pot desprinde motoarele, rezervoarele, pale/elice, ori se pot rupe părți din structură, se poate capota iar un eventual incendiu este mai greu de controlat/stins.De aceea este preferată aterizarea pe beton cu trenul escamotat...
vor acționa precum ancorele (aniversăm matrozul!)
Eu cred ca tu si noaptea ai cosmarurui cu actuala clasa plolitica de la noi.
Autor
Subiect: Filmulete (Citit de 304163 ori)
