Romanii din Canada – epicentrul diasporimii noastre dragi
Pe romanii plecati in Spania ii poreclim capsunari, pe cei din Italia canapelisti, pe romanii din Chicago parchetari. Dar e o diferenta mare intre acestia, care au mers la lucru sa faca un banut cinstit si au ramas acolo si cei ce pleaca definitiv, cu acte, de exemplu in Canada.
Romanii “canadieni” sunt o specie aparte a diasporei romanesti. Am crezut la inceput ca e doar o impresie, dar mi-au confirmat si alti amici care au de a face cu “canadieni”.
In primul rand, daca esti roman “canadian” ai cel putin opt perne sub fund mai mult ca alti emigranti sau ca romanii ramasi in tara. Canada, zic ei, e tara perfecta, nu are datorii, salariile sunt mari, totul e organizat, iar noi, romanii, aducem o contributie importanta la dezvoltarea ei. Cand “canadienii” spun asta, nu uita niciodata sa adauge: “Asta ne doare, ca puteam sa ducem Romania mai sus, cum facem cu Canada, dar ai cu cine in tara aia?”.
Apoi, romanii “canadieni” sunt intotdeauna dezamagiti. Sunt dezamagiti de americani (deja dezvolta accese identitare de membri ai unei super puteri), de francezi, de chinezi si, evident, de romani. Ii doare mereu in inima de ceea ce se intampla in Romania, plescaie necajiti si ofteaza cu subinteles: Romania nu are niciun viitor.
Cand voteaza, romanii “canadieni” au grija sa spuna mereu ca cel mai bine e sa votezi impotriva comunistilor si sunt cu adevarat convinsi ca doar votul lor mai tine pe linia de plutire Romania.
Romanii “canadieni” au obiective inalte: sa isi ia casa intr-un speshial neibarhud in downtown. Nu ai casa in downtown, esti fix parizerul, inseamna ca nu ai job bun si nici nu o sa faci mare branza pe acolo.
Se chinuie asadar sa isi stranga bani cam 4-5 ani si isi iau casa mult visata. Se bucura de ea cam 4 luni, timp in care isi umplu wall-urile de Facebook cu poze din bucatarie… bine, e o farfurie cu sarmale, semn ca nu au uitat sa manance romaneste, dar poza e in asa fel facuta sa se vada cat de wide e bucataria…
Si vine brusc evidenta. Cand isi dau seama ca exista un alt nivel al “canadienilor” ce au case mai mari, cu piscina si masa de biliard. Ambitiosi, trag tare inca 3 ani si reusesc sa isi indeplineasca visul. Dupa care divorteaza.
Romanii “canadieni” vin cam o data la 3 ani in holidei la Rumeinia. E scump, frate, zic ei, desi, va dati seama, ii macina dorul ca cafeaua macinata la mall.
Asa ca pleaca in tripuri si cruzuri in lume. Cand zic ei ca pleaca “in lume”, o zic pentru cei de acasa, sa vada, draga, familia cat sunt ei de cosmopoliti.
In fapt, pleaca in Katerini-urile Canadei: Cuba, Venezuela, Dominicana, ca n-au bani de altceva, stati linistiti. Iar acolo isi fac poze mii cu nuci de cocos, cocktail-uri de la all inclusive, cu nisipul alb si cocotierii, cu stelele de mare. Care, bineinteles, ajung din nou pe Facebook.
Cand, totusi, vin in tara, e pentru ei dezastrul. Fereasca Dumnezeu de momentul ala, e ca o cheltuiala inoportuna. Mai ales daca ai doi-trei frati sau surori, iar aia au 2-3 copii. Va dati seama cat tre’ “sa se cheltuie”? Pregatirile de plecare sunt si ele obositoare: cu o saptamana inainte, serile, cei doi soti fac o lista foarte precisa de neamuri la care trebuie duse cadouri. Mai taie, mai adauga, iar cand se decid, se duc repede la supermarket si fac pachetele: o punga de alune in glazura, o cutie de somon afumat, un desfacator de bere cu Canada, niste betigase de urechi, niste tacamuri foarte funny de Craciun. Sa simta si cei de acasa ce inseamna Canada!
Sa nu credeti ca au terminat pe de-a-ntregul cu cadourile. Din pacate, la neamurile foarte apropiate e nevoie si de cash. Se duc la banca si pregatesc plicuri, intotdeauna in dolari canadieni (mult mai slabi ca paritate, dar ei motiveaza ca euro si alte chestii din astea nu prea sunt in Canada).
Plicurile sunt scrise citet: “Pentru Aisha. Sa fii cuminte si desteapta!” si contin adevarate valori: 10 dolari canadieni daca e nepotica, 100 de dolari, daca e mama.
Odata ajunsi in tara, se planteaza fara probleme la cate o mama, sora sau frate, oameni care de-abia respira in cotetul lor de 2 camere. Cum vin si stau 2-3 saptamani, e evident ca au nevoie sa fie intretinuti si plimbati, spalati si hraniti.
Revederile sunt emotionante: duminica, cei de acasa le pregatesc “canadienilor” meniul traditional duminical. Supa de pui cu taitei, pireu cu snitel de pui si salata de castraveti si rosii, prajitura cu mere, toate asezonate cu vin si bere sau palinca “ca acasa”
Invariabil, romanul “canadian”, relaxat si fericit, se imbata. Fetele se retrag sa spele vasele, in timp ce “canadianul” solicita sa se dea pe CNN sa vada stirile. Apoi, si mai beat, incepe sa povesteasca cum in Canada au 1835 de canale de televiziune. “Canadianul” cu avere considera ca Blackberry e top of the top, desi nu prea il foloseste, caci la ei netul mobil e scump de te usca. Cand ii arati ca ai 10 MB pe download cu numai 20 de lei fix la tine in casa, plange in hohote in gand, caci nici la birou nu are asa ceva.
Dar se tine tare si mai bea o palinca.
Dupa care, invariabil, isi cearta cumnatul ca inca mai sta in tara asta de c^#at, in loc sa vina sa o ia de jos in Montreal, cum a facut el (“si uite unde am ajuns!”)
In timpul vacantei, “canadienii” se plimba pe la toate neamurile, pleaca la mare o saptamana, desi le-a fost tare dor de mamica lor, apoi se ocupa de chestii mai pragmatice: isi repara dintii (ca la noi e scump, in traducere, asigurarea lor e de c^#at), doamnele isi fac cate un Papa-Nicolau, copiii sunt imbracati de la A la Z din Romania.
Despartirile sunt extrem de dureroase. Mai grasi cu 7 chile, “canadienii” ofteaza ca totul s-a terminat atat de repede, desi in gand injura de mama focului, caci n-ar fi cheltuit atata daca mergeau in Cuba.
Pe avion, in drum spre tarisoara lor, romanii “canadieni” ofteaza la destinul trist pe care il cara in spate. Vedeti voi, dragii mei, acesti oameni traiesc sentimentul profund ca ei, ajunsi prosperi, nu-i asa, trebuie sa poarte de gat pietroiul unui neam sarac. De n-ar trebui sa ii mai ajute cu 50 de dolari pe amaratii aia din tara, altfel s-ar dezvolta. E o mare povara.
Ajunsi in tara, in Canada, totul revine la normal. Inca de luni, chiar la prima ora, isi iau niste suturi in cur babane de la vietnamezul ala imputit cu ceas de aur care e patronul lor.
..nu sunt eu autorul materialului..e preluat.
