O altfel de vacanta la mare

[danker]

- Noroc ca nu-mi formez superstitii dupa felul in care incep ceva, caci altfel m-as fi intors acasa de la Calarasi, vazand ce greu se urnesc lucrurile ( la bac el cica circula din 15 in 15 min, organizarea "romano-bulgara" insa ne-a facut sa asteptam circa 40 min) dar mai ales, ce drumuri proaste incep in Bulgaria inca de la Silistra. Pana la Shumen si mai departe, biata masinuta Maya a trecut prin multe hartoape, a ocolit multe gropi, dar in multe a mai si lovit, si-a pierdut si un capac la o roata din fata…



- Dar am uitat de toate neajunsurile drumului cand ne-am vazut ajunsi la Sozopol, principala noastra destinatie, unde linistea locului unde se afla hotelul ne-a curpins din prima clipa si idea ca suntem in vacanta s-a instalat definitive.

 Prima impresie despre Sozopol a fost placuta; dar aveam sa-I redescoperim, in zilele urmatoare, nu doar linistea si frumusetea, dar si eleganta, sustinuta de linia caselor cu zidarie de piatra si etajul din lemn scos in consola, “arhitectura locala” si acoperite de tufe de trandafiri multicolori si mult-mirositori sau de vita de vie sau tufe de smochini, cu stradute inguste si pietruite, pasaje in trepte, cu aer medieval, de pe care astepti parca sa coboare domnite cu rochiile stranse sub sani si chicotind.

 Placuta a fost si plimbarea de-a lungul zidului de fortificatie care inconjoara orasul vechi, dar si vizita la biserica fecioarei Maria, o biserica mica, simpla, umila in constructia ei, loc in care timpul pur si simplu am simtit cum s-a orpit in loc, asteptandu-ne parca sa realizam maretia locului in care ne aflam si sa ne umplem sufletele de liniste si bucurie.
Imaginea vaselor pescaresti sau de agrement, din port, ne-a deschis apetitul pentru alte plimbari

[url=http://www.postimage.cc/image.php?v=gxfCOTS]

- Si uite asa, a doua zi ne-am luat rucsacele in spate si am poposit intr-o localitate despre care aveai impresia ca e situate exact la capatul lumii, Sinemorets ( un fel de "Vama Veche" Bulgareasca, cu plaje pustii si izolate intre peretii stancosi)
Localitatea are in jur de 100 de locuitori, dar aici as putea alege si eu  sa-mi continui in mod linistit viata, daca as putea alege.
Primul contact cu farmecul Sinemorets a fost la plaja Daiana – exact aici e locul in care raul Veleka se varsa in mare si tot aici e  unul din locurile unde, catarandu-te pe pereti stancosi, ajungi in Parcul National Strandja.
Cand citesc randurile scrise pe hartie imi dau seama ca nu am sa pot gasi nicicand cuvintele potrivite sa descrie placerea si linistea intalnite in acest parc care, de la primul pas, te intampina cu un camp imens, plin de flori albe, reflectate pe fundalul albastru al marii. Ma simteam un fel de Jack din povestea cu vrejul de fasole. Oricum, si lumea descoperita de noi, te ducea cu gandul la personaje de poveste, la dinozauri, la ere demult apuse.
Ne simteam stingheri intr-o lume in care parca paseam interzis, dar eram si fermecati: de toata vegetatia, nu doar abundenta, dar si foarte diferita de cea de acasa, cu flori multicolore, tufe imense de smochini, padure salbatica in care chiar sa fi dorit sa inti nu aveai acces din cauza lianelor care dadeau o nota si mai spectaculoasa locului si imbracau fagii si stejarii in haine impunatoare; de nisipul fierbinte si plin de plante aspre care au avut curajul sa-l populeze sau de oseminte si alte resturi pe care valurile marii le-au impins in micile golfuri; de vietatile care ne ieseau in cale: de la multimi de fluturi care se bucurau din plin de seva nenumaratelor flori, soparle fericite in soarele incins, broscute testoase, serpi pitici, la caprioare sau pescarusi si cormorani, nemaipunand la socoteala corurile reunite ale pasarile necunoscute care ne insoteau la tot pasul; si, nu stiu de ce am lasat la sfarsit, spectaculozitatea muntelui care, intr-o parte se lupta cu valurile marii, formand scuturi aspre de stanca, cu relief diferit in orice directie iti indreptai privirea, iar in alta parte era acoperit de vegetatie abundenta.

Cred ca raiul poate fi definit ca fiind parcul Strandja; cele in jur de 6 ore petrecute aici nici nu le-am simtit, daca nu ar fi fost teama ca pe intuneric nu vom gasi “vrejul de fasole” pe care sa coboram in lumea noastra.
Eram arsi de soare, zgariati de maracini, dar fericiti ca am avut ocazia sa traim bucuria acelui loc, nu foarte departe de granita cu turcia .



- Ca sa potolim arsura soarelui si ca sa ne largim gasca, in ziua urmatoare, am facut o scurta vizita in orasul istoric Nessebar. M-a surprins foarte mult asemanarea cu Sozopol, acesta din urma fiind insa mult mai mare si nu atat de “turistic”.
Dar si aici arhitectura medievala, cu casele albe, acoperisul rosu, fatadele de lemn, aleile pietruite, pescarusii cercetori si … bulgaroaicele cu coliere de sticla colorata, tot atat de dese ca si pescarusii, fac placere ochiului avid de lucruri frumoase.
Sfarsitul zilei, incheiata cu o sueta langa piscine unui hotel “megalopolis” din orasul nou, ne-a facut sa apreciem si mai mult linistea din micutul nostrum hotel, cu gradina lui cu flori si leagane si foisor cu fotolii comode si plase de tantari.




In ziua urmatoare am coborat din inaltimi spre malul apei. A fost un fel de “ziua apei”.
A inceput cu o vizita in pe lacul Arkutino (cca 60 ha), din care o mica parte este amenajata pentru vizitatorii curiosi si unde curiozitatea poate sa surprinda, pe langa corul indelung al broastelor si familii de lebede, broscute testoase, nuferi (sau lilii, cum le spun localnicii), irisi, liane taratoare sic ate alte minunatii pe care ochiul nostrum nu le-a putut cuprinde.
Loc de liniste si de incantare, a facut pe multi sa doreasca sa se reintoarca, dovada multimea de monede care plutea pe frunzele de nuferi.

Cu toate aceste impresii in suflet, ne-am urcat, prin dreptul localitatii Primorsko, in vaporasul care ne-a plimbat prin rezervatia naturala de pe raul Ropotamo, pana la varsarea lui in marea cea mare si neagra (dar care, in acest loc, are o superba culoare de smarald).
Malul raului are farmecul lui – de la poienite pline cu flori, la stanci cu forme spectaculoase pe care localnicii le prezinta turistilor ca pe niste obiective importante, cum este “capul de leu”.

Sincer, dupa toate zilele acestea de plimbare, pe langa bucuria care-mi umplea sufletul aproape la fiecare pas, simteam si o foarte mare amaraciune, la gandul atator locuri frumoase din Romania care poate nu sunt la fel de spectaculoase si frumoase ca si ceea ce vedeam noi aici unde ne aflam, dar care sunt ascunse prin locuri nestiute; ori aici, bulgarii ne vindeau, pe bani putini, e adevarat, tot ce puteau scoate din pamantul lor si din istoria lor (dar acesta e alt subiect de discutie).

La poalele muntilor Strandja totul e surprinzator, marele pacat este ca ai nevoie de un ghid local si, din nefericire, bulgarii nu cunosc limba engleza, ca sa iti poata arata toate intrarile spre locurile de vizitat, multele dealtfel, care exista in zona, dar pe care nu le-am putut ajunge din lipsa indicatoarelor turistice.
Asa am ratat, printer nenumarate altele, Capul Maslen, drum nemarcat, dar care ne atragea ca un magnet printr-o padure salbatica si virgina.

[danker]

Din pacate trebuie sa comtinui pe postarea urmatoare.....

Dar nu am ratat alte locuri care si-au lasat fiecare, nu doar o “amprenta”  in aparatele noastre foto, dar si in mintea si inima noastra, fiecare in felul lui:
-   la Rezovo, acolo unde doar un gard de plasa desparte pe turc de bulgar, unde fiecare urmareste cum decurge viata celuilalt, dar dupa alte obiceiuri si alte legi;
-   la Tsarevo, in inima unui orasel linistit, cu un parc special creat parca pentru bucuresteni isterizati, ale carui alei te conduceau elegant, incadrate de trandafiri infloriti si arbusti de iasomie care miroseau dumnezeieste, direct catre mare, care a contruit aici, din malul calcaros, un spectacol al naturii;
-   micul orasel Primorsko, cu stradute cochete si atmosfera patriarhala, din care va ramane in plus si amintirea unui pilaf cu midi gatit pe cinste intr-un restaurant rustic din centru;
-   cea mai frumoasa plaja, printre dunele immense de nisip, presarate cu vegetatie aspra, un nisip auriu si fin, de la Duni unde, fata in fata, se privesc doua lumi diferite: Duni Village, cu case cu arhitectura rustica cu acoperisuri de olane rosii si Duni Resort, un ansamblu modern de hoteluri de prima clasa, cu regim inchis, pentru turistii care aleg sa isi petreaca aici un concediuu bazat exclusive pe recreere si agreement;
-   Sveti Vlas, statiune construita de la zero in ultimii 6 ani, gandita ca o zona rezidentiala pentru turistii germani si englezi in principal (cu ai caror bani a fost dealtfel construita) si care formeaza un megalopolis turistic impreuna cu statiunile Nessebar si Sunny Beach. Pe buna dreptate este considerate un loc propice pentru tratamentul bolilor psihice si cardiologice; e sufficient doar sa-ti plimbi privirea de la albastrul marii din fata hotelului spre silueta verde a muntelui din spate ca sa intelegi farmecul locului sin u stii ce respire – briza marii sau rasina coniferelor?
-   Farmecul micii statiuni Sf. Constantin si Elena, cu copacii seculari si bisericuta care ii da numele si care iti tulbura, dar iti si linisteste spiritual;
-   Burgasul, al carui aer provincial te cuprinde si iti place, vrei sa faci parte din el, din parcul lui care urmeaza malul marii ca un indragostit, si casutele lui modeste;
-   Balcik, locul pe care il iubeam cel mai mult, ne-a adus, pe langa nostalgia anilor trecuti in care ne-am indragostit de el si o mare tristete: transformarile nu sunt intotdeauna benefice, pot fi si distructive: in mare parte faleza de pe malul marii, care facea farmecul plimbarilor de la Castelul Reginei Maria pana in port, isi schimba fata intr-una comerciala, banala, isi pierde aerul romantic in favoarea cladirilor cu fatade de sticla. Am plecat tristi, aproape cu convingerea ca urmatoarea vizita aici va fi o mare dezamagire. Patram doar in suflet amintirea rasaritului de soare ce se ridica usor peste casele cu fatade de piatra alba si eleganta, care iti aminteau de vremurile cand locul acesta era plin de pictori, poeti, artisti chemati de frumusetea locului pe care il reproduca in operele lor. Singura consolare a fost vechea terasa de pe malul marii, unde am regasit steakul Paganini si midiile cu sos de cascaval de altadata, cum nu exista nicaieri altundeva;
- Aproape tot malul bulgaresc al Marii Negre este spectaculos, dar la Kamen briag creatorul ori s-a plictisit si a aruncat acolo tot ce mai avea in desaga ori a vrut sa se intreaca pe sine creand un relief stancos de neimaginat in maretia lui, cu multiple pesteri si recifuri, unde marea e parca invidioasa pe spectacolul oferit de stanci si iti ofera propriul ei spectacol – aici e permanent agitate, valurile sunt puternice, se sparg cu forta de stanci, parca intr-o intrecere continua. Popasul aici include tot ce vrei: maretie, dar si liniste; salbaticie, dar si intimidate;
- Desigur, nu puteam incheia “vizita” pe litoralul bulgaresc fara o scurta vizita la Capul Shabla, cu turnul ei de veghe vechi de 2 secole si la lacul Durankulak, cu vestigiile antice.



Si, incet, incet, ne-am apropiat de casa, unde am gasit o liniste deplina! Dar nu cea impresionanta din Bulgaria, ci cea data de faptul ca la noi statiunile erau pustii, turistii de-abia isi incep poate planurile de vacanta, hotelurile sunt inchise (noroc ca aveam niste prieteni care ne puteau caza undeva intre statiunile Jupiter si Neptun), plajele pustii… cumva spre norocul nostrum, ca puteam pastra doar pentru noi tot nisipul fierbinte si soarele si marea… si amintirile frumoase din alte vremuri si locuri…
Si …evident nu puteam sa nu facem traditionala vizita anuala la Puiu’s, la un racusor fiert in bere, o midie pane, o saramura de chefal… si o bere fara alcool … ca sa fie drumul mai usor la intors acasa…




Drum catre casa, care nu s-a incheiat asa abrupt, a facut  si el un ocol pana la Tulcea, oras pe care noi nu il vizitasem pana acum, dupa care au urmat firesc Cheile Dobrogei si abia spre seara drumul catre casa, totul a facut un total de circa 1900km adaugati la km masinutei care s-a comportat excellent.
De unde am plecat si unde am ajuns…

[mxxa]

Multumesc pentru frumoasa istorioara a drumetiei voastre,
 la cat ai butonat mai sus imi e rusine sa scriu doua randuri dar ma bucur ca o fac 

    D E O S E B I T   

[bogdanb]

Bine ai revenit!   Cu smerenie aplaud talentul si rabdarea de a depana toata povestirea 

Doua lucruri desprind: bulgarii se pricep mult mai bine sa-si "vanda" putinul pe care-l au, spre deosebire de noi care ne batem joc de ceea ce a fost candva o abundenta. Si doi, sau poate tocmai de aia, pare ca au mult mai mare respect fata de natura - vezi terenurile, cu care daca chiar nu au ce face, pun flori, macar sa arate frumos!

[mammut]

Frumoasa calatorie!
Daca cumva mai ai poze cu plaja te rog sa le postezi, este demetiala combinatia de apa, nisip si dealurile pline de vegetatie, mici paduri daca vad bine si stanci.
Trebuie incercat.

[adrian_r5]

Si …evident nu puteam sa nu facem traditionala vizita anuala la Puiu’s, la un racusor fiert in bere, o midie pane, o saramura de chefal… si o bere fara alcool … ca sa fie drumul mai usor la intors acasa…

... pe unde zici ca are pravalia nea Puiu asta     ... ca parca as fi curios de "o midie pane" 

[sanduraveica]

     Superb, multumim!

[rexkrokiDAU]

Foarte frumoasa, atat excursia cat si descrierea ei!   

Nu pot decat sa-ti doresc cat mai multe astfel de iesiri cu masina, astfel avem si noi prilejul sa ne delectam cu locuri si relatari de nota 10. 

[cobra20]

Bine ai revenit printe noi  Frumoasa descriere   

[..::Khaos::..]

@danker, nu stiam ca ai asa talent de povestitor. Minunata descrierea, cateva locuri deosebite, si poze asemenea. Multumim pentru rabdare!