Ne mai trebuie si POEZIE...

[Laurentiu]

GÂNDUL ZILEI..GEORGE TOPÂRCEANU..SALUT, IAȘI!
Motto:"Mi-a plăcut de la început Iaşul,cu grădinile lui înflorite,
cu gardurile lui dărăpănate, (…) căci oricîte straturi de glod s-ar depune acolo,
tot nu vor putea să astupe vreodată urma paşilor lui Eminescu,
urma ciubotelor de iuft ale diaconului Creangă, urmele atîtor oameni iubiţi de altădată,…cum să nu-mi placă?”

"Te salut, oraș romantic, plin de parcuri și de flori,
Unde noaptea stau de vorbă trubadurii visători
Cu tăcerea de pe uliți, cu trecutul și cu luna…
Te salut, oraș istoric, oropsit ca-ntotdeauna
Tu, oraș de harnici dascăli, de poeți și cărturari,
Leagănul atîtor gânduri și-al atîtor fapte mari,
Care ai adunat in juru-ti, ca un far incadescent,
Tot ce e inteligență, suflet mare și talent.
Te salut, oraș de basme, cu conturii iluzorii,
Străjuit de șapte dealuri incarcate de podgorii!
Te salut, oraș grădină cu castanii tăi feerici,
Și cu turnurile tale- și cu cincizeci de biserici,-
Blind oraș de odinioară , melancolic și tăcut,
Unde fiecare piatră ne vorbește de trecut,
Unde vechea strălucire îngropată in pergamente,
Se ridică mai curată din pioase monumente
Ce-n sclipirea dimineții despre alte vremi vorbesc:
Cetațuia…Trei Ierarhi…Sfintul Neculai Domnesc…
Te salut, oraș al pacii, al poesiei, și-al iubirii,
Unde se intrec in grații fetele cu trandafirii,
Unde primavara cerul e albastru ca cicoarea
Și din fiece ogradă liliacu’si plouă floarea
Peste ziduri invechite , peste garduri, la răscruci …
Tu, oras cu arzătoare și gingașe duduci,
Care-au moștenit in zâmbet ca și-’n tremurul de gene
Frumusețea legendară a femeii moldovene!
Te salut, oraș politic, unde vezi la Primarie
Un primar ce vrea să plece, pe cind șapte vor să vie!
Te salut, oraș romantic, inzestrat cu’n Abator.
Cu o Baie comunală și …c’un Ștrand răcoritor
Unde se prăjește ’n soare, pe nisip intinsa-alene,
Frumusețea legendară a femeii moldovene!
Unde vine să se scalde orice piele năpirlită!
Unde poți vedea conturul unei doamne de elită
Cu tricou lipit de coapse și cu toate alea goale,
Ceia ce costa pe vremuri o mulțime de parale!
[…]
Te salut, oraș poetic, plin de visuri și de șoapte,
Unde seara ies pe stradă păsarelele de noapte
Sa propage abstinența și s-o răspândească ’n țară,
După cum le poruncește noua lege sanitară!
[…]
Te salut, oraș arhaic, plin de suveniruri sfinte!
Te salut cu toata stima, te salut și …n’am cuvinte.
George Topirceanu
Poezia a fost publicată în „Calendarul Iașului” în anul 1933....

[danker]

Am dat ceasul cu o oră înainte

Am dat ceasul cu o oră înainte
Şi o oră de dragoste ne-a fost furată,
Am simţit cum ai complotat cu Universul
Să mă iubeşti cu o oră mai puţin,
De aceea eu am să te iubesc cu o oră mai mult,
M-am şi înţeles cu toţi pomii înfloriţi
Să mai rămână aşa, exact cu această oră
În primăvara asta, în fusul ăsta orar,
Am dat ceasul cu o oră înainte
Tu vino să-mi dai înapoi ora de iubire,
Vorbeşte cu polii, magnetizează-i, cutremură-i
Foloseşte-ţi toată atracţia cosmică
Aruncă-te la picioarele timpului
Intră în împărăţia sa şi ticăie încet
Ca o secundă furată, ca un cord
Şi dă-mi înapoi ora de dragoste,
Am dat ceasul cu o oră înainte,
Negociez cu toate clepsidrele lumii
Să-mi aducă înapoi această oră
De iubire până la sfârşitul timpului,
Caut mările care le-a dat nisipul
Cu răsăriturile lor, cu orizonturi, cu păsări, cu apusuri,
Şi fac toate acestea să te aduc înapoi
Cu această oră furată din arhiva timpului,
Am dat ceasul cu o oră înainte
Şi m-aş întoarce în timp să-ţi aduc
Această oră de viaţă, de dragoste şi de timp
Din ceasul de la Universitate
Din toate întâlnirile pe care le-a petrecut
Acest ceas uitat de timp şi suflete,
De toţi îndrăgostiţii care l-au luat martor
La iubirea lor întâmplată pe cadranul lui,
Am dat ceasul cu o oră înainte
Şi poate că dragostea mea pentru tine
Ar face să stea timpul pe loc
O clipă, o inimă, un gând or un cais înflorit
Şi am recupera această oră dată pierdută,
Sau poate îl vom ruga pe bătrânul ceasornicar
Să mai întoarcă o dată cu cheia timpul
Pentru această oră de dragoste a lumii.

Marius Tucă

[ntire2000]

Mai bine singuratic şi uitat,
Pierdut să te retragi nepăsător,
În ţara asta plină de humor,
Mai bine singuratic şi uitat.

O, genii întristate care mor
În cerc barbar şi fără sentiment, -
Prin asta eşti celebră-n Orient,
O, ţară tristă, plină de humor...

PS: ieri s-au împlinit 144 de ani de la nasterea lui Bacovia.

[ntire2000]

Era prea mare tîrla de boieri
și prea mulți lupi ce s-au făcut de oaie.
Așa că m-am urcat pe-un tomberon
ca să privesc filmarea pe-un perete
în care eu pictat pe cer, în tron,
vă turnam vin să nu muriți de sete.
Cei însetați însă n-au fost primiți
că amărîții n-aveau loc în strană,
așa c-aș vrea, dacă-mi îngăduiți
să-i las să-mi bea tot sîngele din rană
și trupul meu, precum am și promis,
să îl împart afară ca pe-o pîine
celor care trăiesc cu mine-n vis
sperînd că omul nu devine cîine.

[Laurentiu]

“O altfel de odă LIMBII ROMÂNE"
✍️M. Butuc-Brigai

Limba noastră cea română, limbă vie, strămoșească,
Nu mai este ca-n poeme, e englezo-românească.
Nu avem un ,,loc de muncă",  ci la ,,job" plecăm în grabă,
Și ,,afacerile" toate sunt doar ,,businessuri" (cu șpagă).
Un ,,sfârșit de săptămână" e un ,,weekend" plin de har,
Nu prea ,,cumpărăm" de toate, ci le ,,shoppinguim" iar.
Nu mai facem deloc ,,schițe",  toate ,,drafturi" au ajuns,
Nu avem nici ,,scopuri", ,,ținte",  ,,target" mai frumos e spus.
,,Știrea de ultimă oră"  e un ,,breaking news" concret,
E un ,,trend", și nu-i ,,tendință", de mult nu mai e secret.
Toți cei care par ,,penibili" și ,,ridicoli" sunt doar ,,cringe",
,,Loser" este ,,cel ce pierde", ,,un ratat", ,,înfrânt" de frici.
,,Pasiuni" și ,,ocupații" toate-s ,,hobbyuri" deja,
,,Formatorii de opinii" toți sunt ,,influenceri",  da.
Un ,,share" ține locul bine de-o ,,distribuire" și
,,O ședință",  ,,întâlnire" este ,,meeting" orice-ar fi.
Peste tot, când te-ai întoarce,  îl auzi doar pe ,,ok",
Când ,,ne-am înțeles " poți spune, ,,bine", ,,sigur", ce mai vrei?
Un ,,deadline" e mai romantic, ,,termen limită"-i posac,
Să te crezi inteligentul,  trebuie s-ajungi un ,,smart".
Nu mai sunt nici ,,sarcini" clare, toate- s ,,taskuri", orice-ar fi,
,,Mărcile"-s de modă veche, ,,brandurile"- s și mai și.
,,Antrenorul" e un ,,trainer" care zi de zi la ,,gym"
Ostenește și ne-nvață ,,fitnessul" să-l răspândim.
,,Magazinele" din curte, nu mai sunt ce-au fost odată,
Toate-s ,,marketuri" de-a dreptul,  nu-s de vremea demodată.
Și așa pe zi ce trece, neamule, uitat-ai oare,
Să vorbești în a ta limbă, asta nu-i decât trădare?!
Pui în tolba de vorbire tot ce e la nimereală,
Ba română,  ba engleză,  de parcă n-ai fost la școală.
Zac cuvintele și-așteaptă,  rătăcite prin sertare,
Noi la altele străine,  apelăm fără 'ncetare.
Și așa, luați de valuri, limba noastră cea română
A ajuns struțocămilă dintr-o unică stăpână.

[sfichiu]

Gem frunze


Gem frunzele toamnei
despletite pe alei…

Sângele
doare trecând
dincolo de mine în trupul tău
atât de aproape că umbra lui
mă spală de păcatul de a te fi cunoscut.

Gândurile
mele te mâgâie în somn,
în somnul acela care nu mai vine,
care doar pleacă mereu şi mereu…
asemeni vântului care îmi umblă
prin amintirile atât de goale
şi fără de sens.

O uşă se trânteşte!
E uşa de la camera sufletului tau!
E goala! Atât de goală
încât aud doar ecoul necuvintelor tale
spuse mult prea tarziu…

Întind mâna să te ating
şi nu te mai găsesc…

Eşti atât de departe,
că lutul se miră
că te-a născut străin de mine
şi steaua ta căzătoare a uitat
pentru ce te-ai rugat
când s-a stins acolo,
pe cerul drumurilor tale
pustiite de dor şi speranţă.

Buzele mele te caută -
parfum bolnav
în fiecare floare
pe care ai aşezat-o cu vorbe
la fereastra iubirii mele adolescentine
sosită atât de târziu…
asemeni NEecuvintelor tale.

Lelia Mossora

[sfichiu]

Ma minunez: o poezie scrisa in 1881 descrie cu o precizie naucitoare guvernantii Romaniei de dupa 1989

ALEXANDRU VLAHUTA 1881

                  CÂRMACII

        Vai, nenorocită ţară, rele
zile-ai mai ajuns!
        A lor gheare-nfipte-n pieptu-ţi
fără milă  l-au străpuns
        Şi-n bucăţi împart, infamii,
carnea ta, avutul  tău!
        Tot ce s-a găsit pe lume mai
stricat, mai crud, mai rău,

        Ăşti nemernici fără suflet,
fără nici un căpătâi,
        Ţin a tale zile-n mână, ş-a
ta cinste sub călcâi.
        Şi călări pe tine, ţară, se
cred zei  aceste bestii,
        Cum se cred ades copiii
împăraţi călări  pe trestii.

        Ei sunt mari şi tari, şi nu au
nici ruşine,  nici sfială
        Că-ntr-o zi, poate, urmaşii le
vor cere socoteală
        De-a lor fapte. Ce le pasă?
Lopătari, la cârma ţării
        Sunt stăpâni pe vas, pe
vânturi, şi pe valurile mării!

        Şi când cugeţi c-aceşti
trântori, astă haită de samsari
        Prin tertipuri şi prin intrigi
au ajuns puternici, mari,
        Şi când vezi pe-a vieţii
scară unde-au fost  şi unde sunt,
        Când îi vezi cu ce mândrie,
cu ce ochi semeţi şi crunt

        Privesc azi din înălţime spre
norodul tăvălit
        În mizeriile-n care ei,
călăii, l-au trântit,
        Când te uiţi cum se
răsfaţă, cum îşi  fac de cap mişeii,
        Vai, începi să crezi că-n
ceruri adormit-au de mult zeii!

        Ş-apoi, după ce-au dat palme,
şi-au scuipat în faţa ţării,
        După ce-a-mbrâncit poporul în
prăpastia pierzării,
        După ce n-a rămas lucru
nebatjocorit de ei,
        Au curajul aceşti oameni de
nimic, aceşti mişei

        Au curaju-n faţa lumii ca să
strige-n gura mare:
        Ne vrea ţara! Îi vrea ţara?
Auziţi neruşinare!
        Vai, de-ar fi pe voia ţării,
ştiţi voi  unde v-aţi trezi!
        Într-o ocnă, da! Acolo oasele
v-ar putrezi!

        Cum să mai vedem în ţară
cinste, muncă, propăşire,
        Când spoiala azi e totul, când
vezi că prin linguşire
        Şi făţărnicii, netoţii, au
ajuns  aşa departe!
        Cum să-ţi mai trudeşti viaţa
ca să-nveţi puţină carte
        Când te uiţi că-n astă
ţară,  dată pradă celor răi,
        Înţelepţii sunt victime,
ticăloşii sunt  călăi!

Alexandru Vlahuță,
            Târgoviște, 1881, iunie

[Laurentiu]

[NicNic]

Poezia e frumoasa, cu mesaje de actualitate, ne atinge pe toti cu vorbele ei.

Dar muzica asta..., manele inteligente patriotice. Nu ma asteptam sa se inventeze si patriotism AI.
Asa poezie ar trebui cantata pe stadion, in grupuri, de catre oameni, nu de calculatoare.

Cred ca aceasta interpretare a deteriorat si mesajul versurilor. Pacat.

[saureign]

"Poezia" reprezintă o colecție de clișee patriotarde, supra-licitări, apeluri la nostalgie și patetisme, care au drept caracteristică principală mistificarea realității. E simplu să hiperbolizezi aspecte negative ale realității și să le arunci în versuri, de parcă n-ar exista responsabili. În fapt, asemenea producții cvasi-literare nu fac decât să ascundă adevărații vinovați de starea lucrurilor. Versificatorul respectiv s-a ocupat toată viața cu asta.

Nu e surpriză, AP a fost la cel mai talentat versificator pe care l-a avut regimul ceaușist, a fost piesă de bază în prostirea și anestezierea poporului prin megalomaniacele "cenacluri", unde se dădea participanților iluzia libertății. Din păcate, destui artiști stimabili au fost parte la aceste mascarade, aceștia motivând ulterior că doar așa se putea exprima. Vrăjeală. Voiau doar să profite, alături de marele (la propriu) profitor principal.