Ne mai trebuie si POEZIE...

[remarque]

George Bacovia
Epitaf

"Aici sunt eu
Un solitar,
Ce-a râs amar
Si-a plâns mereu.

Cu-al meu aspect
Făcea să mor
Căci tuturor
Păream suspect."

[ntire2000]

Mircea Dinescu

Cum să nu murim

Mihai Eminescu a învățat să moară
cu mult înainte de-a muri la un azil de nebuni
și-a mai murit o dată
cînd a ajuns nume de cofetărie
în orășelele de provincie românești
întocmai cum a pățit-o și Mozart
care s-a jucat de-a v-ați ascunselea
în cimitirul săracilor din Salzburg
pînă ce negustorii de zaharicale
plictisiți să-l mai caute
i-au îngropat numele
în micile lor morminte de ciocolată
cu marțipan.

Astăzi politicienii lumii
ne învață cum să nu murim
dezvelindu-și fără pic de pudoare brațele la televizor
să se vaccineze
cu balele liliacului de peșteră chinezesc:
brațul de fecioară a lui Benjamin Netanyahu,
brațul ca bumbacul sudist al bătrînului Joe Biden,
brațul de tăietor de lemne al lui Klaus Iohannis.

Sărmanii de ei,
n-au înțeles
că moartea e o afacere strict personală,
că moartea ne aparține de drept,
că ei ne pot lua viața,
nu și moartea.

[toma]

Tot ceva hibernal, dar capturat cu o sculă minusculă, cu pretenție de aparat foto.

Si te poarta sub escorta
O cohorta
De tantari subtiri in glas,
Inzestrati la cap c-o scula
Minuscula,
Cu pretentie de nas.

[...]

@toma, deci ai recunoscut Pasarea Colibri...

[toma]

Da, acum nu-mi mai pot scoate din cap melodia   

Versurile am aflat si eu ca sunt ale lui Topârceanu.

[gabineg]

Munceai, iubeai ca un bezmetic,
Focos erai - un armăsar,
Dar, înțelept şi un bun sfetnic
Abia acum eşti. Pensionar!

În goană, ca acceleratul
Fugeai, de parcă mâncai jar.
Acum, "gonești" precum marfarul,
Încet dar sigur. Pensionar!

Nu mai joci fotbal, nu te-aclamă
Nimeni la volei, nici la bar.
Nici bicepșii nu-ți fac reclamă,
Ci sfatul tău - de pensionar!

Când vezi pe drum o siluetă
Ce-ți pune inima pe jar,
Să nu uiți, taică, de...rețetă,
Că ea te ține!! Pensionar!

Să nu te supere golanul
Fără maniere, fără har,
Că nu se ştie niciodată
De va ajunge pensionar...

Când la ghișee stai la coadă
Şi te jigneşte-un funcționar,
Plecând, urează-i de pe stradă:
"Dea Domnul s-ajungi pensionar!"

De-acum, te mână datoria
Pentru cei tineri să fii far,
Cu mintea cea mai de pe urmă.
Eşti înțelept, eşti pensionar!!

Ascultă sfatul meu, frățeşte:
Fă-ți tratamentul balnear,
Mănâncă sănătos, citeste
Şi plimbă-te, drag pensionar!

"Ai grijă să îți iei pastila!"
"Ai grijă să îți pui fular!"
Iar dacă uiți, Domnul cu mila!
SĂ NU UIȚI, ÎNSĂ, DE...FERMOAR!

Sursa: circula pe email.

[ntire2000]

Eclipsă

Renunţ la milă greu ca la un viciu,
Cu milă sunt drogată de copil.
Alb înstelată de ridicol plâng
Lângă fricos, lângă învins, lângă umil.

Îi plâng pe proşti şi proştii mă înving,
Surâzători sub steaua mea sterilă.
De gingăşie tot mai mult mă-ntunec
Şi pier de umanism şi milă.

Înduioşate mâini întind să mângâi
Fiare gonind spre mine hămesite,
Şi-mi pare rău că n-o să mai sărut
Şi botul care mă ucide.

Nici n-am trăit spre-a nu jigni pe nimeni,
Mi-au prins în ţărnă rădăcini genunchii,
Şi-mi trece viaţa încercând să-mi cresc
La capetele aripilor unghii.

compusa de o doamna pe care poate ca n-am apreciat-o suficient atunci când ar fi trebuit.

[rexkrokiDAU]

[sfichiu]

 

[gabineg]

Oameni

Sunt oameni răni și oameni vindecare,
oameni ce vin cu valul de schimbare
și trec cu-o trenă-a gândurilor fermă
peste fragila-a umbrei epidermă.

Sunt oameni pod și oameni curcubeie,
sunt oameni închisori și oameni cheie,
sunt oameni care umplu cu lumină
oricare-odaie, zare sau retină.

Sunt oameni jar cu care-ai arde-o viață
și oameni ce-orice vrere îți îngheață,
sunt oameni luptă și-oameni renunțare
ce lasă doar amprente de uitare.

Sunt oameni destinați să-i întâlnim
și necondiționat să îi iubim…

- Aura Popa -