Salutare!
Sâmbătă, 7 mai, plimbare până la Cabana Cozia. Asta a însemnat un drum forestier de 15 km parcurs cu patru adulți în mașină. 30 km parcurși în viteza întâi, o oră și 45 de minute la urcare și la fel la coborâre, cu 10 km/h în Mud/Snow și cu câteva porțiuni de Lock la urcare. Drum foarte prost, cu lemne, pietre și porțiuni cu șleauri mari cu noroi făcute de camioanele care transportă lemn. Cabanierul a spus că niciodată drumul nu a fost într-o stare mai proastă. Mașina, echipată cu anvelope de vară, s-a comportat impecabil. Fără nicio scârțâitură la interior, fără niciun zgomot la suspensie, fără să se chinuie la încrucișările de punți. Motorul a stat la maxim 2200 rpm și nu a existat nici discomfort acustic de la el. Au fost momente în care am oprit pentru a calcula abordarea unor porțiuni urâte, am mai aruncat de pe drum lemne sau pietre, dar nu am atins niciodată pe dedesubt. Ultimii cinci km de urcare sunt cei mai dificili, cu drum îngust și stâncă pe post de suprafață de rulare. Am remarcat faptul că suspensia se comportă mult mai bine pe un astfel de drum decăt pe asfalt. Pe asfalt(la viteze mai mari, desigur), suspensia este dură și auzi/simți denivelările, în timp ce pe un drum foarte prost(la viteze mici) nu se aude nimic și te simți doar legănat, nu zgâlțâit. După coborâre, mașina arăta jalnic, plină de praf și noroi, așa că a fost spălată la prima spălătorie. Acolo am remarcat și câteva zgârieturi de la crengile întâlnite, dar nu grave, zgâriat pare doar stratul de lac.
