Puţină istorie. Pînă la începutul anilor '70, plăcuţele de înmatriculare din România erau din plastic şi nu dispuneau de elemente de siguranţă. Acestea au fost înlocuite cu unele pe suport metalic, pentru a se putea introduce ştampila cu "IGM" (Inspectoratul General al Miliţiei), ca semn de autenticitate, precum şi locul rotund destinat afişării inspecţiei tehnice periodice. Apoi, pînă înainte de Revoluţie, "cei mai tari din parcare" aveau numere de tipul "1-B-xyz", cu trei cifre, iar plăcuţele cu pînă la patru cifre se obţineau cu pile şi relaţii. De asemenea, nu pot fi uitate numerele pare şi impare, ce făceau circulaţia alternativă: o duminică cele pare, o duminică cele impare.
Marea schimbare a survenit la trei ani după Decembrie '89, cînd s-a făcut trecerea la numerele de înmatriculare cu litere şi două cifre, de inspiraţie europenă. De curînd însă, Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV) a anunţat că, în maximum trei luni, plăcuţele cu două cifre se termină în Bucureşti. Nu mai sînt decît 155.000 de combinaţii! Prin urmare, în scurt timp, se va trece la plăcuţe alfanumerice cu trei cifre, de tip "B xyz GSP".
1993 este anul în care s-a trecut de la plăcuţele de înmatriculare cu cifre, la cele cu litere şi cifre
1.250.000 de maşini sînt înscrise în Bucureşti.
Sursa: GSP
