Merano este o localitate in nordul Italiei, intr-o depresiune din Alpi, in care marea majoritate a locuitorilor vorbeste germana. Nici nu e de mirare, se afla in
Tirolul de Sud, iar asta se simte de la arhitectura cladirilor pana la meniul restaurantelor.
Noi am revenit cu placere aici dupa aproximativ sapte ani, astfel ca acum nu am incercat sa vedem chiar totul, de exemplul frumoasa
gradina botanica nu a mai intrat de data aceasta in program. Programul a fost unul simplu, mulat pe numarul de zile libere si pe conditiile meteo. Cum joi a fost zi nelucratoare, ne-am luat vineri concediu si astfel am avut patru zile la dispozitie pentru aceasta excursie. Partial patru, pentru ca din zilele de joi si duminica o partea am fost pe drum, aproximatv 760 km dus-intors.
Am ajuns joi dupa pranz, pe o vreme superba si 30 grade Celsius, ne-am cazat la
Hotel Ladurner (nota 10 din partea noastra) si am plecat la o scurta plimabare sa ne dezmortim oasele. Vineri a fost urat, a plouat aproape toata ziua asa ca am mers la baie, la
Terme Merano. Sambata am luat doua biciclete de la hotel, incluse in pretul cazarii si am plecat la pedalat. Pentru inceput pana la gara, unde noi ne-am urcat in tren si bicicletele intr-o dubita, cu destinatia Mals. Aici am recuperarat bicicletele si am inceput sa coboram spre Merano, cam 60 km pe una din pistele amenajate pentru biciclete din zona. Mai multe detalii despre traseu gasiti
aici. Chiar daca majoritatea traseului a fost in coborare, pentru doi incepatori ca noi a fost destul de soliciatant, astfel ca seara pe la zece eram deja in pat pe taramul viselor.
Pentru ultima zi, adica pentru azi, nu am avut nimic planificat, ne-am trezit relaxati, am luat micul dejun si am plecat spre casa, travesand Alpii si admirand peisaje frumoase, cum sunt cele din
Pasul Flüela, loc prin care a trecut acum cativa ani si
caravana SCR.
