Totusi, am si eu o nedumerire. De ce ti-ai amplasa o centrala nucleara pe malul marii, intr-o zona puternic amenintata de tsunami si cu antecedente serioase de aceasta natura?
Cum poti, ca la proiectarea unei centrale nucleare in Cercul de foc al Pacificului, sa nu iei in calcul probabilitatea ca centrala ta sa fie lovita in acelasi timp de un cutremur si un tsunami?
Cred (fara sa am vre-o baza stiintifica, dar logica ma sustine) ca amplasarea e intotdeauna legata in mod esential de existenta unei surse de apa pentru racire, care probleme de racire ... am devenit toti experti in ele in ultima saptamana. Japonia nu are rauri/fluvii cu debit important si constant, nici lacuri interne majore si nici resurse de apa din subsol care sa poata asigura asa ceva. Astfel incat pe o harta a reactoarelor aflate in eploatare se poate vedea asezarea lor (majoritara) de-a lungul litoralului:
http://energybusinessdaily.com/power/nuclear-power-2/japan-nuclear-power-plant-locations-and-details/http://www.worldofmaps.net/en/asia/map-japan/map-nuclear-plants-in-japan.htmDe asemena, cautand harta am gasit si o
harta a centralelor din US impreuna cu o discutie care raspunde la intrebarea "Cum poti ...?"
Sunt elemente de risc care nu au fost luate in calcul pentru ca efectiv au scapat din vedere; exista si erori - nimic nu e perfect. Numai cine nu munceste nu greseste. Altele nu au fost considerate posibile – statistic, matematic, fizic … etc. Pentru altele, cum spunea cineva mai sus, calculele statistico-economice au indicat altceva.
In toate cazurile exista oameni de blamat: geseala, inconstienta, lacomie. Japonezii nu sunt de neblamat in situatia asta, categoric. In cursa lor pentru progres au facut destule compromisuri. Prima intrebare este insa cine n-a facut. Si a doua intrebare e … cui i-a parut rau? I-a parut rau vre-unui utilizator de produse japoneze ca Japonia a putut produce ieftin pentru ca a avut energie ieftina din centralele atomice?
Acum cand s-a intamplat ceva … e rau. Insa intrebarile astea nasc alte intrebari, care duc la un cerc vicios si interminabil de cauze, efecte, vinovatii … care culmineaza cu fiecare din cei 6-7-8-10 … sau cate naiba de miliarde de exemplare mai numara acum specia noastra.
Eu trag speranta ca se vor trage din evenimentul asta alt gen de concluzii (evident, slabe sanse, avand in vedere ca urmarea lui principala a fost o nesperata sursa de specula pe pietele financiare, “puternic afectate” mai mult de mass-media “obiectiva” si mai putin de evenimentul in sine, astfel incat asset-uri ale economiilor conenctate la eveniment sa fie luate ieftin si vandute scump dupa revenirea la normal a lucrurilor) … poate in viitor cu mai putina lacomie umanitatea va reusi chiar performanta unica de a nu se autodistruge … mare performanta intr-adevar, dupa cum ne arata istoria recenta.
