Ne mai trebuie si POEZIE...

[rexkrokiDAU]

mi-am adus aminte de o melodie... dar cum nu am gasit pe net decat versurile...   



 Imnul Vanatorului - Cantece Folk


Nu este pe lume placere mai mare
Decat sa faci l**a in m-tii Carpati.
Pe creste de munte sa f**i caprioare,
Pe ursul cel mare de p**a sa-l tragi
 
Refren
Sublima placere si nobila este
Mai tanar te simti, mai voinic, mai voios
Cand codrul, natura sunand da de veste
Ca si caprioara alergand dragastos.

Cariola cariola, cariola cariola
Cariola cariola, cariola cariola......

Sa prindem mistretul sa-l f***m sub coada,
Iar lui mos Martin pe la m**e sa-i dam,
Sa-l f***m in cur pana blana sa-i cada,
 Iar lui castoras in gatlej sa-i pompam.

Refren
Sublima placere si nobila este
Mai tanar te simti, mai voinic, mai voios
Cand codrul, natura sunand da de veste
Ca si caprioara alergand dragastos.

Cariola cariola, cariola cariola
Cariola cariola, cariola cariola......


Nu este pe lume placere mai mare
Decat vanatoarea si trasul la buci.
S-alergi prin padure sa f**i caprioare,
Pe ursul cel mare de p**a sa-l apuci.

[Laurentiu]

Mos Petru - Un batran ramas fara casa, ura (colinda) langa chilia lui Daniil Sihastrul (judetul Suceava)

Post

[gabineg]

La muncă, derbedei, că trece anul
Şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.
Făceaţi pe democraţii cei cucernici,
Cristosul mamii voastre de nemernici!
Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine
Şi-apoi convingeţi-vă că e bine.

C-aţi luat o ţară de mai mare dragul
Şi i-aţi distrus averile şi steagul.
S-ajungem colonia de ocară
Care-şi va cere scuze în maghiară.
Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi,
Aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici.

Şi, prin vânzări de ţară infernale,
Aţi omorât cu voia animale.
La greul greu care mereu ne-ncearcă,
Răspundeţi cu un greu de moarte, parcă.
Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu
Întoarceţi România-n Evul Mediu.

Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,
V-aş desena cu acul, să vă sperii.
Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,
Ci credite din călimări străine.
Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina
Şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina.
Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul
S-au compromis negustorind Ardealul.

De unde sunteţi, mă, din ce găoace,
Cum v-au putut părinţii voştri face?
Ce condimente le-au picat în spermă
De e trădarea voastră-atât de fermă ?
Aţi pus nenorocita voastră labă
Pe-această tristă ţară basarabă.

Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul
S-o faceţi curva voastră de serviciu.
Mimaţi respectul pentru cele sfinte,
Dar vindeţi şi pământuri şi morminte.
Aţi inventat examene severe,
Supunere poporului spre-a-i cere.

Şi toată zbaterea a fost degeaba
Că-n nas mai marii v-au închis taraba.
Minciuna voastră v-a adus pe scenă,
Actori într-o politică obscenă.
Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară ,
Ia cereţi-vă, puţintel, afară.

Decât să vă trimită ţara noastră,
Mai bine mergeţi voi în mama voastră.
Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară,
Si nu albanizaţi această ţară .
Băgaţi viteză, că vă trece anul
Si s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul.
Şi ce vă pot eu spune la plecare
Decât lozinca lui Fănuş cel mare :

Nenorociţilor, se rupe şnurul,
“La muncă, la bătut ţăruşi cu curul !”

Adrian Paunescu

Sent using Tapatalk 2

[Laurentiu]

Fără drept la pluguşor
Romeo Tarhon

Of, copil al țării mele,
Pui de om din cuib de cuci,
Câte rătăciri rebele,
Câte serii de năluci,
Câte despărțiri în stele,
Câte lumânări și cruci,
Câte cazne și griji grele
Câte ierni ai să apuci,
Câte lovituri și rele
Crezi că vei putea să duci?

Of, copil, adus pe lume
Fără drept la plugușor,
Din păcat de tați și mume,
Din voia nevoilor
De-a-și lăsa urme și nume
După ce căznesc și mor
Peste ale vremii spume,
Mic produs al cărnii lor,
Cine să te mai asume
Când din fașă ești dator?

Of, copil care se vinde
Cu prezent și cu trecut,
Dus în lume să colinde
Stors de vise-n dor durut,
Cuc stingher ce se desprinde
De un cuib cu morți umplut
Și mai vine rar și-aprinde
Lumânări pe bolți de lut
Peste satul ce se-ntinde
Ca un cimitir tăcut...!

[Laurentiu]

Crăciun fericit, nefericiților
Romeo Tarhon

Fi-vă Crăciunul fericit,
Nefericiți români și dragi
Ce fără voie ați greșit
Români fiind, fără de magi

Și stea, fără noroc ceresc,
Mulți dintre voi abandonați
De Dumnezeul românesc
Pe care–adesea îl certați

Și tot mai des îl părăsiți
Și-l renegați, poate pe drept,
Îndurerați, dezamăgiți,
Cu inima zdrobită-n piept

Departe de cei dragi, de tați,
De mame de copii, bunici,
De surioare și de frați,
De morții părăsiți aici...

Crăciunul fi-vă-mbelșugat,
Frumoși români bogați săraci
Cu un păcat neîmpăcat:
De a fi miei fără de baci

Să vă păzească stânele
De lupii ce vă încolțesc,
Nu să vă vândă cânele,
Tăpșanul vostru strămoșesc

Și blana de pe voi, pe voi
Silindu-vă să transhumați
Printre străini, flămânzi și goi:
Exod de miei sacrificați!

Iar cei rămași acasă, duși
Cu voi și cu Păstoru-n gând,
Sunteți o tumă de Iisuși
Pe cruce răstigniți plângând.

Crăciunul fi-vă tuturor,
Sărmani români, azi și mereu,
Cât mai ușor și dor cu dor
Sperați în voi și-n Dumnezeu!

[Laurentiu]

În noaptea de Crăciun
Romeo Tarhon

În noaptea de Crăciun românii plâng
Nefericiți și pe-al lor chip își pun
Un zâmbet cenușiu și gol când strâng
În gând ființe dragi sau un prieten bun.

În noaptea de Crăciun se risipesc
Pentru un an întreg dureri și dor
De la români pentru românii ce lipsesc:
Cei vii de-acasă, sau plecați, ori morți.

În noaptea de Crăciun românii-s triști
Și se prefac și ei că-s, totuși, fericiți,
Dar cei mai mulți rămân tot pesimiști
Și-s răvășiți, năpăstuiți, zdrobiți...

În noaptea de Crăciun când pruncul sfânt
Se naște-n iesle din dureri și chin
În chin să moară, toți românii sânt
Popor de prunci ce mor puțin câte puțin.

În noaptea de Crăciun românii trec
Din iad în iad și-n noi dimensiuni
Ca dintr-un calendar fatal, aztec
Și nu mai cred în nașteri și minuni.

În noaptea de Crăciun, c-un ochi răzând
Și cu un ochi plângând printre străini,
Românii îi blesteamă lăcrimând
Pe alți români nemernici și haini...

În noaptea de Crăciun blestem și eu
Românii ticăloși ce se cred zei
Și ni l-au luat pe Bunul Dumnezeu
Punându-se-n icoana țării ei.

În noaptea de Crăciun mă rog, implor
Să fiu iertat că sufăr și rămân
Acasă, să-mi duc crucea până mor,
Să fiu iertat că m-am născut român.

[sfichiu]

Sorin Poclitaru

”Poezia e o ardere care stoarce din tine tot ce e frumos”


            Fugiți,bărbați!

Fugiți,bărbați,că vine mărțișorul –

Prilej de cheltuieli nebănuite,

De nervi și portofele jumulite,

Și vizitat în silă dormitorul…

 

Unde te uiți doar fețe rugătoare,

Bărbați ce-și fac cu limba semnul crucii,

Văzând cât costă apa de la Gucci

Sau orice chestie mirositoare…

 

La florării e coadă ca la vize

Către Canada ,Vietnam sau State,

Iar prețurile bine majorate

Nu par săștie că există crize…

 

Acum femeile sunt iertătoare

Și uită escapadele cu bere,

Dar evident – te costă o avere

Că nu poți fi iertat cu o plimbare…

 

Acum îi vezi romantici pe bărbați,

Cum vin spre seară sprijinind pereții,

După o întâlnire cu băieții

Ducând ca pe-un trofeu doi crini  blazați…

 

E vremea când se cumpără căței

Și iepuri și pisici și lighioane

Ce costă multe zeci de milioane

Dar au impact puternic la femei !

 

Fugiți,bărbați,e vremea să fugiți!

E mult prea scumpă dragostea se pare -

O lună-ntreagă numai mărțișoare

O să vă lase-ndrăgostiți lipiți !

 

Lăsați încolo firele alb roșii,

Că nici din aur n-ar costa atât !

Atârni-se cei cui li-s dragi,de gât

Cu ele ,din iubire,mincinoșii !

[edy70]

Ca tot este la moda zilele acestea discutia despre patrie si patriotism, o poezie scrisa pe timpul cand patria si patriotismul nu erau la nivel de discutie ci de fapte, 1878 :

Auzi!… Departe strigă slabii
Şi asupriţii către noi:
E glasul blândei Basarabii
Ajunsă-n ziua de apoi.
E sora noastră cea mezină,
Gemând sub cnutul de Calmuc,
Legată-n lanţuri e-a ei mână,
De ştreang târând-o ei o duc.
Murit-au? Poate numai doarme
Şi-aşteaptă moartea de la câni?
La arme!
La arme dar Români!
Pierit-au oare toţi vultanii
Şi şoimii munţilor Carpaţi,
Voi, fii ai vechei Transilvanii,
Sunteţi cu totul enervaţi.
Şi suferiţi în înjosire
De la Braşov pân la Abrud,
Ca să vă ţină în robire
Fino-Tătarul orb şi crud.
Şi nimeni lanţul n-o să farme,
Nu aveţi inimi, n-aveţi mâni?…
La arme, la arme,
La arme, fraţi Români.
Iar tu, iubită Bucovină,
Diamant din stema lui Ştefan,
Ajuns-ai roabă şi cadână
Pe mâni murdare de jidan.
Ruşinea ta nu are samăn,
Pământul sfânt e pângărit…
Mişel şi idiot şi famăn
Cine-ar mai sta la suferit…
De-acuma trâmbiţi de alarme!
Nălţaţi stindardul sfânt în mâni,
La arme!
La arme dar Români!
Pierduţi sunteţi pe Criş şi Mureş…
E moarte, e leşin, e somn?
Au Dragoş nu-i din Maramureş,
Au n-a fost la Moldova Domn?
N-au frânt a duşmanilor nouri,
N-au frânt pe Leşi şi pe Tătari,
Au Dragoş, vânător de bouri,
N-o să vâneze şi maghiari?
Ruşine pentru cel ce doarme,
Sculaţi ca să nu muriţi mâni.
La arme,
La arme dar Români!
Din laur nemuritoare ramuri,
O! ţară, pune-n frunte azi,
Şi-n tricolorul ş-a lui flamuri
Să-nfăşuri pieptul tău viteaz,
Şi smulge spada ta din teacă
Şi-ţi cheamă toţi copiii tăi
Şi la război cu dânşii pleacă -
Cu fii de şoimi şi fii de smei,
În valuri crunte să se farme
Calmuci, tătari, duşmani, stăpâni…
La arme, la arme!
La arme, fraţi Români!
 

[coby]

La taraba
(după George Coşbuc)
 
La Ponta vine un secui,
Cu o pălincă şi un pui.
„La mine nu sunt neam de dac,
Nici de maghiar, dar tot un drac,
Eu asta vrei să spui.
 
Secuii toţi la mine vrut
Să vin la Bucureşti marşrut,
Că la Ţinutul Secuiesc
S-a zis că numai eu tocmesc
Să dai ce noi cerut.
 
De la Tv noi ai aflat
Că tu puţin cam dezumflat,
Că protocol făcut cu Crin
A fost un prunc adulterin
Şi vrei noi aliat.
 
Dacă pe unguri tu respecţi,
Să dai la Hunor trei prefecţi,
Să dai mulţi secretari de stat,
Să faci la „Bolyai” decanat,
Că altfel tu regreţi!
 
De ministere, ce să spui?
Pe Hunor trebuie să pui
Cultura voastră să conduce,
Pe voi, românii, să educe,
Să facem toţi secui!
 
Ai mei secui nervoşi un pic,
Să potoleşti la ei, eu zic,
Că pun iar tricolor pe foc,
Dacă la noi tu nu faci joc
Şi nu rezolvi nimic!
 
Ei dat la tine şi palinca
Şi un pui fript, dar nu bei inca,
Eu vrei la tine mintea trează,
Mai stai un pic, nu ospătează
Sau joacă huţulinca!”
 
Lui Ponta ochii i s-aprind,
Nu doar de puiul aburind
Se lasă dus, cuprins de vrajă,
Şi nici de-mpăturita glajă.
El are doar un gând.
 
„Ţinutul Secuiesc primeşti?”
„O, Ponta, chit de darnic eşti!
Mai mult dechit ai cerut Bela
Sau Hunor, tinerul acela
Pe care tu peţeşti.
 
Dar eu sunt hotărât secui
Şi stau aici, betut in cui,
Să dai la mine un ucaz
Şi, ca să nu avem necaz,
Te rog ştampil să pui!
 
Acum te-mbrăţişez fratern,
Că eu la drum urgent aştern!
Tu ia palinca, ia şi pui,
Eu merg la Hunor iute spui
Să intre la Guvern!”
 

 

[gabineg]

Odă la Vodă

Şerban Foarţă

Motto: Mândră corabia, mester carmaciul! (Zaharia Stancu)

Când mătură gabia
vreun val mai dibaciu,
el scoate prompt sabia
sau pune gârbaciul
pe valul ce,-n rabia
lui, cere haraciu
în vieţi şi, ca scabia,
se ţine de vraciul
destoinic ce, àbia,-i
stopase ravagiul...

Mândră corabia, mester carmaciul!

Eu nu pronunţ àbia,
ci-abià, - dar gârbaciul
rimării în -àbia
mă schimbă-n cârpaciu
nedemn de corabia
pe care cârmaciul
o ia din Corabia
şi-o duce, robaciu,
până hăt în Arabia, -
ca turma lui, baciul...

Mândră corabia, mester carmaciul!

Thàlatta,-n rabia
ei, a naufragiu
îşi cască larg labia
zimţată,-n oragiul
în care, ca vrabia
cea fără coragiu,
zăcem pe corabia
pe care cârmaciul
o mână cu sabia
în mână, dibaciu...
Mândră corabia, mester carmaciul!

Glosar:
Stancu [Zaharia], "desculţ";
gabie, "platformă cu balustradă aşezată la capătul de sus al catargului unei nave pentru a permite observarea orizontului şi (la corăbiile cu pânze) manevrarea pânzelor";
gârbaci, "bici mai dihai" (utilizat, pe vremuri, şi de Xerxes);
rabie, "turbare";
haraci, "tribut" (licit);
scabie, "râie";
vraci, "taumaturg, şaman sau guru carismatic";
Corabia, "ilustru port la Dunăre";
robaci, "harnic, muncitor";
Arabia, nume generic pentru spaţiul musulman;
"ca turma lui, baciul", - aluzie la transhumanţă;
Thàlatta, "mare greacă" [a nu se confunda cu lacul Greaca!];
naufragiu, pronunţabil, în ocurenţă, trisilabic: nau-fra-giu;
labie [zimţată], - no comment!;
oragiu, "furtună";
coragiu, versiune rustică a lui curaj...

Ma intreb cine oare o fi Voda ...

Sent using Tapatalk 2