Viteza scriere/citire suportata de radiocd-ul original al masinii!

[Leutz]

Si totusi, intrebarea era pusa din perspectiva "potentei" player-ului, nu a mediilor de stocare.
Daca cd-ul este traznet, inscriptorul e traznet ... scriem in cele mai bune conditii la 100000000x ... dar playerul nu poate mai mult de 1x ... Ce-am facut?

In principiu pentru modul audio orice cd player actual citeste fara probleme 8x. Pentru siguranta insa, dat fiind ca se foloseste in masina, 4x e cel mai bine.
In modul date (mp3&Co) nu stiu cat suporta, insa clasicul 16x cred ca e de recomandat. Probabil player-ele actuale pot mult mai mult, insa nu e cazul.

De mentionat ca scrierea/citirea la viteze mai mari nu aduce economia de timp corespunzatoare cifrelor, deci nu merita efortul.
De mentionat si ca diferenta intre "vitezele" de scriere/citire nu consta numai in capacitatea mecanica a capului de a se misca mai repede sau mai incet ci implica diferente logice in modul de scriere + diferente in codurile corectoare de erori.

Subscriu deci la varianta cu vitezele mici, mai ales pentru folosirea in masina.

[icebox]

Viteza la care se scrie un cd nu are nici o legatura cu viteza la care este citit.

- daca unitatea poate citi la 52x va citi la 52x indiferent de viteza la care a fost scris - atata vreme cat cd-ul este in stare buna.

reciproc:

daca burnerul este bun si cd-ul este bun il puteti scrie la viteza maxima.

De unde vin ideile ca ar exista o legatura:

CD-urile de calitate indoielnica nu vor fi ARSE corect la viteze mari si ca atare nu vor fi citite bine MAI ALES de unitati cu viteze mici (o unitate cu viteza imica implica ca este mai veche deci si corectia de eroare va fi mai putin inteligenta)
CD-urile gandite sa fie scrise la viteze mici se vor scrie SLAB sau DELOC la viteze mari

DAR:

cd-urile moderne sunt gandite sa fie arse rapid - un cd 52x va fi ars excesiv la 4x

O regula descoperita in practica este de a scrie un pas inapoi de viteza maxima a DISCULUI dar si a UNITATII - in functie de care e mai jos. Adica scrieti un disc de 52x la 48x. Daca unitatea dvs. este doar 32x scrieti la 24x - dar cautati si un disc mai lent.

Bafta.

[Leutz]

Explicatia de mai sus este corecta, dar cu ceva limitari. Ceva mai amanuntit in articolul de mai jos:
http://www.osta.org/technology/cdqa5.htm

In general insa se recomanda viteze de scriere mici, in special pentru modul audio si pentru masina (n.r. - CD-uri predispuse la zgariere mai mult decta cele din raft de-acasa => erori suplimentare de corectat de catre player).
http://www.soundonsound.com/sos/nov04/articles/qa1104-3.htm Citez:

"Different burn speeds do indeed have a measurable effect on the quality of the signal burned into a CD-R, but it also depends on the quality of the CD burner and the CD-R itself.

Higher burn speeds don't induce more errors in the disc directly, but you have to remember that while the data is digital, the physical process of burning a CD is an analogue one, and that the error protection embedded in audio CDs is much inferior to that of data CDs. The CD burner creates small bumps in the playing surface of the CD-R that the CD player can then detect. The spacing between each bump is critical to being able to detect and decode the data signal. But more importantly, the rising and falling edge (the beginning and end) of each bump is also critical, and this is the aspect that is most affected by different combinations of burn speed, disc media and the state of the laser.

If the bumps have shallow edges rather than nice sharp, crisp edges, the CD player extracts a very jittery signal with ambiguous timing references. Depending on how well designed the player is, a jittery output can often throw the rest of the data decoding system into a state of unreliability, leading to a higher error rate and thus a greater number of uncorrected errors.

It is generally acknowledged as good practice to burn audio CDs at speeds no higher than 4x, but it is also important that you use good-quality blank media specifically designed for low-speed burning. Most computer media these days is designed for very high-speed burning, usually over 24x. Such discs may not give reliable results when burned at low speeds.

So, matching media and burning speed is critical. However, burning at very fast speeds is inherently less accurate than burning at low speeds. Precision will certainly fall as the speed increases — it's a necessary consequence of the physics of the burning process. Within reasonable limits, this reduced precision in the way the pits are burned isn't a problem for data discs because of the enhanced error protection they employ. Consequently, error checks on data discs will generally confirm that there is no significant increase in error rates when burned at high speeds when the media and burner are up to the task.

However, Red Book-standard audio CDs work in a different way, have a much lower error protection capability and rely on the spacing between the bumps and the angle of their edges to retrieve and decode the data properly. High-speed burning makes the problem much harder to resolve, and hence most experienced mastering engineers prefer to copy discs at relatively low speeds.

Don't underestimate the importance of the chemistry of the CD-R itself. Just like CD burners, not all CD-Rs are created equal and there is a significant difference in the quality of the media from different manufacturers, sometimes even from batch to batch from the same manufacturer. I would advise only using reputable, branded media designed specifically for audio purposes"

[pentium3d]

Nu stiu cine este Hugh Robjohns, insa in articolul mentionat (din 2004) consider ca deja pleaca de la o premisa falsa: datele sunt digitale si scrierea analogica "the data is digital, the physical process of burning a CD is an analogue one" si mai mentioneaza ca "the error protection embedded in audio CDs is much inferior to that of data CDs" insinuand ca cd-urile audio stau foarte prost la corectia erorilor fata de cd-urile inscriptionate cu date.

1. Procesul de scriere a cd-urilor este tot digital, intrucat informatia este scrisa binar: 0 si 1, unde 0 este suprafata plana si 1 este o adancitura in material. Daca nu ar fi asa, ar trebui ca in unitatea optica sa existe convertoare ADC si DAC exact ca la o placa de sunet pentru a converti semnalul "citit" de pe CD, imediat dupa ce a fost preluat de lentila de citire. Asta ar insemna pierderi de calitate la copieri succesive intocmai ca la casete sau discurile de pick-up, ceea ce nu se intampla. Scrierea analogica este la o placa de pick-up.

2. Corectia erorilor la un cd audio este mai simpla (nu mai proasta) decat la un cd cu date intrucat nu e nevoie de algoritmi prea complicati pentru recuperarea informatiei din zonele afectate de pete/zgarieturi.  La cd-uri audio corectia se bazeaza pe o mediere/umplere a zonei lipsa cu informatia din campurile alaturate. Fiind vorba de muzica, in cel mai rau caz cand corectia da gres, cititorul sare peste zona respectiva si veti auzi zgomot/pocnitura/sau nimic insa melodia canta mai departe.
   La un cd cu date nu se poate "sari" peste zona afectata intrucat programul nu mai ruleaza (daca este vorba de un executabil) sau nu va sti continuitatea fisierului in cauza (fisier corupt) si va genera in cele mai multe cazuri oprirea aplicatiei. De aceea aici algoritmul de corectie trebuie sa fie complex (cu biti de paritate, cu informatie scrisa de mai multe ori, etc)

In mod cert @icebox are perfecta dreptate in postarea sa.

Un adevar insa contine si articolul in cauza, mentionand ca totul este corelat cu "chimia" discului. Discurile noi nu mai suporta viteze mici de inscriptionare, intrucat materialul este facut pentru viteze mari.  Totodata, viteza mare de inscriptionare induce vibratii crescute care pot afecta negativ procesul de ardere. De aceea se recomanda vitezele mici de inscriptionare.
Eu scriu cd-urile audio actuale cu 12x/16x de exemplu, iar inainte cand erau cd-uri de pana la 24x le scriam cu 4x maxim 8x si nu am avut niciodata probleme datorita vitezei de scriere.  Probleme am avut datorita calitatii cd-urilor, unde regula este destul de simpla: cu cat e mai ieftin blank-ul cu atat am avut mai multe rezultate proaste.  In plus, exista si asa numita "compatibilitate" blank- cdplayer (si chiar cdrw)
concret: aceeasi marca de cd (din aceeasi caserola) scrisa la aceeasi viteza, de recordere diferite pentru un cdplayer anume, unul mergea impecabil celalalt dadea rateuri si invers daca era pentru un alt cd player.

De aceea sfatul cu incercarea mai multor marci de cd-uri si inscriptionarea la diferite viteze, eventual cu recordere diferite (daca aveti mai multe)  si ramanerea la combinatia cu rezultatele cele mai bune, este cel mai in masura sa va scape de aceasta problema.

Revenind la SX4, am remarcat ca cdplayerul cu care vine "se intelege" cu discurile Verbatim (Tayo Yuden sau MoserBayer).  Am testat si cu Optorite (gasite sub denumire comerciala ca Traxdata (contrafacute banuiesc, intrucat mereu erau facute de Ritek) sau tot felul de alte blankuri mai noname) insa dupa cateva zeci de minute de functionare impecabila, cd-ul se incalzeste si incep sa-mi "sara" melodiile

[icebox]

Intr-un mod simplist comanda scrierii este digitala dar scrierea efectiva este analogica - nu vor exista doua adancituri identice la fel cum zonele plane nu vor fi identice. Laserul nu produce 0 sau 1 in functie de ce loveste ci produce semnal. Un algoritm complex va decide daca ce s-a citit e 0 sau 1 in functie de niste praguri - un semnal sub x va fi considerat 0 peste x va fi considerat 1 DAR nu va citit corect tot timpul. Acolo intervine corectia de eroare - checksum's si alte chestii vor decide daca nu cumva in puctul x bitul a fost de fapt 1 in loc de 0 si invers.

Dar da, este corect, la audio nu e asa de important - e mai important fluxul de date continuu decat citirea perfecta a fiecarui bit. Un audio player va trece mai departe compensand cu sunet similar/zgomot/liniste decat sa se impiedice 5 secunde pentru a citit o zona problematica. 

Ca funny stuff stiu ca am citit undeva un articol despre harddiscuri si cineva de la Seagate comenta ca daca privesti semnalul citit de capetele discurilor inainte de algoritmi si corectie de eroare incepi sa crezi ca e o minune faptul ca mai poti citi informatiile dupa ce au fost scrise.

[pentium3d]

Bineinteles ca laserul produce un semnal (la citire), care in functie de valoarea lui poate fi interpretat 0 sau 1. Acelasi lucru se intampla in orice dispozitiv de stocare a informatiilor digitale, difera doar "cititorul" daca se poate spune asa: la un harddisk e un camp magnetic, in locul laserului, care produce un semnal interpretabil 0 sau 1, la o memorie e un curent electric care produce semnal interpretabil ca 0 si 1.

Insa si scrierea efectiva este digitala intrucat asa cum am mai spus se face prin intermediul unor adancituri din loc in loc, cu alte cuvinte nu este o scriere continua. Practic asta e diferenta intre digital si analogic. Semnalul digital e in trepte/pasi, semnalul analogic este continuu.
A, ca in practica nu intotdeauna se reuseste un semnal digital perfect, e cu totul alta poveste, in care intervin algoritmii de corectie.

In filmulete si poze se poate vedea clar modul de scriere/citire digital, unde o adancitura (pit) este strict definita,  comparativ cu scrierea analogica, la discul de vinyl de exemplu (ultima fotografie)


 

Nu stiu de ce sunt dublate clipurile, link-ul e trecut o singura data ....

[cristyyy2003]

Eu am scris un disc TDK la 24x si ultimele foldere de pe disc (mp3) nu pot fi citite. Aceleasi mp3-uri scrise la 8x pot fi citite fara nicio problema.
?

[pentium3d]

Deja ti-ai raspuns singur   scrierea cu viteze mai mici ofera o garantie mai mare a calitatii scrierii...