In sfarsit, Vitara a ajuns in showroom-uri si in tarile calde

, dupa ce oficial a fost lansata pe piata pe la sfarsitul lui august. Asa ca m-am grabit s-o pipai, pe uscat deocamdata, urmand sa ma bag si la un test drive zilele viitoare. Dupa pipairea pe uscat ... sincer, ma incearca sentimente orarecum contradictorii. In sensul ca impresiile mele bune date de poze, filme si posesorii de pe forum s-au lovit de o realitate mai modesta decat ma asteptam. Deci subliniez ca e mai degraba o diferenta intre asteptari si realitate, nu despre realitatea obiectiva.
Masina din showroom era 2WD, un nivel de echipare special doar pentru masinile de showroom (asa mi-a declarant vanzatorul): culoare negru metalizat semilucios, geamuri cu tenta, cu niste jante mari si frumoase de culoare aproape neagra (carbon inchis) semilucioasa si ceva briz-briz-uri prin interior (carbon in diverse nuante, cusaturi contrastante, bordul bicolor carbon inchis cu un verde turcoaz frumos ... etc.). Transmisia era automata (robotizata) in 6 trepte, desi vanzatorul mi-a declarat initial ca e CVT. Dupa ce l-am corectat s-a dus sa dea in carti si a revenit cu versiunea corecta. Masina era absolut noua, intrucat stau la 200 de metri de dealer si stiu c-au adus-o luni dimineata. Eu m-am prezentat la 9 ... si vre-o 5 minute

. Am fost probabil primul client care a atins-o.
La vedere si pipaire am remarcat urmatoarele:
- fetele usilor sunt dintr-o bucata, lucru care e bun impotriva greierilor, insa plasticul arata "saracutz" si este foarte subtire ... la atingere flambeaza suparator. Imi amintesc de fetele alea dintr-o bucata, plate si anoste ale Logan-ului I. Doar ca la Logan erau foarte dure.
- plasticele bordului au textura similara cu cele de pe usi, dau aceeasi impresie de "saracutz" si sunt la fel de subtiri si miscatoare la palpare. Partea orizontala in culoare diferita nu sta chiar fix prinsa de restul bodrdului. La apasare se misca cu mici scancete de plastic nesatisfacut.
- consola dintre scaune nu e nici ea foarte fixa. La apasare usoara se misca destul de suparator cu un mic scancet de plastic.
- usa torpedoului dadea semne de oboseala DEJA; facuta din acelasi plastic moale ... deja coltul dinspre centrul masinii era un pic mai lasat decat cel de la exterior si avea un mic joc. Partea buna e ca acum exista iluminare in torpedo.
- volanul de piele, insa pielea foarte, foarte proasta, probabil cea mai ieftina posibil. As prefera unul onest si durabil din plastic.
- hayon-ul l-am trantit de 7 ori (nu e gluma) pana s-a inchis, de fiecare data din ce in ce mai puternic, pana la ultima incercare care mi-a amintit de Trabantul parintilor mei. In timpul asta eu si vanzatorul ne uitam unul la altul stupefiati. El aproape sa ma bata ca-i distrug masina (ajunsa in showroom cu 2 ore inainte), eu aproape sa-l bat din motive evidente. In timpul asta celelalte usi erau deschise; nu era de la ermetizarea excesiva. Ulterior am incercat cu usile spate, care si ele au necesitat 2-3 trantiri. Usile din fata au fost OK.
- usile din spate sunt foarte mici (inguste, scurte). Cred ca asta a fost solutia pentru a mari portbagajul si geamlacul dinttre stalpii C si D ... pentru impresia utilitar-artistica. Rezultatul insa este oarecum neplacut in privinta acesului catre locurile din spate. Iesirea din masina in special ... am gasit-o chiar dificila (am 1.77m inaltime).
- am mai remarcat si tabla extrem de subtire inclusiv la praguri, la fel ca si subtirimea altor elemente mecanice ... arcuri, planetare etc. Insa astea putem sa le punem pe seama evolutieie tehnologie: aliaje mai bune s.a.m.d.
Dincolo de cele de mai sus, am remarcat ca sub capota lucrurile sunt foarte rarefiate. O gramada de spatiu liber p-acolo; ma gandesc ca a fost proiectata sa gazduiasca si motorul turbo care necesita ceva chestii in plus. Oricum, chiar si asa ... mult spatiu liber. O fi si din motive de siguranta, asa o fi rezultat de la simularile de deformare controlata. Altfel ... ar fi putut scurta partea din fata a masinii in mod substantial.
Una peste alta, senzatia care s-a instalat de la prima vedere si nu m-a parasit pana acum ar putea fi descrisa intr-un cuvant prin "saracutza". Masina in sine este oarecum ... modesta, sub nivelul de finisare oferit in general de Suzuki (care nu e unul ridicat oricum). Intr-adevar dotarile pot fi bune si foarte bune, chiar spectaculoase in functie de versiune si pret, insa dincolo de ele tot am ramas cu senzatia asta nastrusnica

. Ma tem ca de data asta au coborat destul de periculos catre segmentul low-cost.
Revin cu ceva opinii si dupa ce o conduc. Am remarcat grosimea stratului de pasla de sub mocheta si ma gandesc ca poate la capitolul insonorizare sta bine. Sunt sigur ca in privinta utilizarii lucrurile stau altfel decat la impresia artistica; si am incredere ca mecanica e buna, la fel ca si senzatia la volan. Parerile de mai sus au fost numai si numai despre finisaje.