Am ascultat acum doua seri vocea plina de speranta si de un calm ireal al acelei copile binecrescute aflata în stare de soc - violata, batuta, legata, care îsi descria calaul ca si "domn".
N-am mai fost bun de nimic dupa aceea si tind sa cred ca de-a lungul vietii astfel de momente ne schimba perceptia asupra mediului în care traim fara sa ne dam seama.
In subconstient ramânem afectati exact ca o masina în urma unui accident minor, constatam în timp alte "pagube" a caror cauza o realizam ulterior.
Sper din tot sufletul ca fata aia sa nu fi murit degeaba, sa facem macar un pas înainte ca societate, indiferent ce o fi însemnând acel pas - empatie, civilizatie, educatie, siguranta, competenta, etc.
