Stateam si ma gândeam....dupa atâtea zile în casa încep sa-mi dau seama ca toata criza asta este prost gestionata din cauza abordarii.
La final, dupa înca 2-3....n luni de izolare o sa constatam ca am trecut toti prin asta si ne putem continua (sau nu) viata.
Pâna la urma cei care sunt vulnerabili tot vor pieri, cu sau fara ajutorul sistemelor de sanatate care sunt depasite si care paradoxal sunt tocmai vectori de raspândire a pandemiei (la noi aproape jumatate din cei infectati sau suspecti de coronavirus sunt cadre medicale!).
Problema e ca se aloca resurse enorme pentru a stavili ceea ce nu se poate stavili, se da de gard toata economia prin masuri de izolare ineficiente atât timp cât preventia este ZERO - nu avem dezinfectanti, nu avem masti, nu avem spirt, nu avem medicamente, nu avem NIMIC.
La final ne vom trezi aia care am ramas în fata altei pandemii - cea economica care va dura decenii.
Uitati-va doar la ce masuri au luat Coreea de Sud si Japonia; au dat masti si manusi la toata populatia, au început sa dezinfecteze locurile publice si tot ceea ce înseamna contact interuman.
Economia lor merge înainte fara probleme, oricum nu se pot împotrivi unei pandemii care va trece peste ei indiferent ce masuri de izolare iau.
Sunt constienti ca atâta timp cât tratamentul consta în scheme de medicatie facute pe genunchi nu au cum sa-i salveze pe toti.
Stiu ca în lipsa unui vaccin totul este chestie de noroc, care scapa merge mai departe.
PS: va povesteam zilele trecute de colegul meu care are o sora în Spania; ei bine a cazut si ea la datorie alaturi de înca 5 infirmiere de la azilul de batrâni unde lucra.
Nici macar nu a ajuns la spital, a vorbit cu medicul de familie care i-a prescris paracetamol si repaus la domiciliu.
Dupa 2-3 zile a început sa se simta mai bine, dar singura medicatie care i s-a oferit a fost banalul paracetamol, nici macar test de covid nu i-au facut.
Au început probabil sa mearga si ei pe ideea "scapa care poate", sistemul lor medical este în colaps întocmai ca si cel din Italia.
Batrânii ramasi în azil sunt lasati efectiv în voia sortii, pe aceeasi idee "scapa care poate" (deja murisera vreo 6).
