N-am nici o sansa... Mi-a taiat orice replica din mometul in care am pornit la drum intins
; imi sopteste de la 3000rpm ca i-ar placea mai mult, dar eu imi spun ca sunt un gentleman si nu trebuie sa fortez nota
; ma face comod in scaun si ma ingana cu o muzica linistita. Sub capota, inima incepea sa ii bata mai tare, iar eu neobisnuit cu o intalnire matinala (la 06:00 dimineata eram deja plecat) ma simteam putin stangaci, dar plin de speranta pentru tot ceea ce avea sa vina.
Acum ne tatonam unul pe celalalt, iar pe masura ce timpul fugea ne cunosteam din ce in ce mai bine. Ajungem pe serpentinele de la Paraul Rece (ea nu stie, dar de 10 ani tot pe acolo mi-am dus domnisoarele, deci teritoriul meu) si imi spun in gand: acum sa te vad cum dai din fundul tau bombat
, ca pana acum m-ai amagit destul. Si stanga... si dreapta... si iar stanga... si iar dreapta... ramasesem mut de uimire; gheisa mea linistita, iesise din canoanele educatiei japoneze si se misca precum o cadana in spatele voalului transparent de matase; sa stai nemiscat in scaunul special conturat pentru mine, sa vezi prin parbrizul imens bogatia de culori a toamnei cu verdele splendid al brazilor si ruginiul frunzelor de fag... de nepretuit...
. Am hotarat sa ne odihnim putin si sa admiram impreuna privelistea
....
Si posteriorul in cauza... stiu ca va place
La intoarcere o amintire (Moieciu-Bucuresti 6 ore pe drum), ce se incadreaza perfect pentru "Tara in care traim..."
http://www.postimage.org/image.php?v=Pq16nc4i
http://www.postimage.org/image.php?v=aVPHsYr
http://www.postimage.org/image.php?v=aVPHKqr
Welcome Guest , please login or register
