Acum cateva zile pentru prima data de cand am permis de conducere ... am fost oprit de politie

. Desi e greu de crezut, efectiv nu m-a oprit nimeni niciodata nici macar pentru un control de rutina.
Am trecut pe galben (care era de fapt cam rosu) fara sa vad printre cei care asteptau ca eu sa ma scurg agale din intersectie era si un nene in uniforma, la volanul masinii corespunzatoare. Ghinion, ce sa fac ... Oricum am intalnit un politist dintre cei autentici care participa mai mult la linistea si educatia cetatenilor si mai putin taxarea oricarei greseli.
A venit la masina jovial si m-a-ntrebat de ce n-am oprit la timp. Am zis ca l-am vazut tarziu iar apoi cand mi-am dat seama n-aveam unde opri si-am tras pe o straduta, apoi am mers inca o intersectie pana am oprit pe peluza unei case. Mi-a atras atentia ca trebuie conform legii sa opresc imediat indiferent care ar fi conditiile, insa a apreciat ca pozitiva initiativa si mi-a dat dreptate … no worries.
Apoi m-a-ntrebat daca stiu ca era rosu cand eu eram inca in intersectie (echivalent cu trecutul pe rosu aici, nu stiu cum mai e p-acasa). Am zis ca nu (desi stiam ca era cam rosu chiar de cand intrasem), apoi m-a-ntrebat daca macar imi dau seama ca de data asta am fortat galbenul cam mult si na ... ce sa zic, dom’le galbenul l-am vazut clar si puteam sa opresc fara nici o problema, da’ am zis ca “merge si-asa”, oricum intersectia era goala. La care tipul a apreciat onestitatea si mi-a zis si el onest … dom’le asta e, stiu ca toata lumea trece pe galben/rosu dar, e pacat de dumnezeu sa te grabesti cand traiesti …
in Canberra. Mi-a tinut un discurs elegant si hazliu, ca la scoala si mi-a urat drum bun cu promisiunea ca incerc sa fiu mai atent.
Si asta fuse. Nici eu n-am insistat sa ma ierte nici el n-a insistat sa ma pedepseasca, insa tocmai prin asta mi-a impus mult mai mult respect decat daca m-ar fi amendat (destul de usturator si in bani si in puncte). Acum ma simt mult mai obligat (moral) sa-i dau ascultare si sa fiu mai atent.