Cultura japoneza

[gabineg]

Original, din tara soarelui-rasare, cadou de la un nepot care s-a stabilit acolo.

[hepure]

  cred ca foarte multi dintre noi am citit renumitul roman de JAMES CLAVELL intitulat SHOGUN roman pe care unii l-au comparat  cu PE ARIPILE VINTULUI la maniera orientala.De asemeni cred ca si filmul dupa acelasi roman v-a atras atentia!

Da, l-am citit cand eram in generala, il aveau ai mei in biblioteca. Nu am inteles mare lucru din el atunci si de aceea am vazut si filum cand m-am facut mai mare. Frumos realizat si filmul si destul de bine cotat.

[hepure]

Original, din tara soarelui-rasare, cadou de la un nepot care s-a stabilit acolo.

Stiati ca evantaiul era purtat si de samurai? Intra in accesoriile lor, pe langa sabia lunga si cea scurta si era purtat cu tinuta de festivitate.

[sanduraveica]

      Ce a postat Leutz, e corect. Am rascolit netu' si am retinut aceleasi informatii despre scrierea kanji sau katakana etc. Ce e scris pe eticheta mea e deci corect si folosit chiar de firma. Leutz, la cat de conservatori au fost si ce greu s-au deschis peste granita sa le acordam circumstanta de ultra-patrioti cum bine te-ai exprimat. Acum, daca se va naste vreo idee de stiker ma alatur cu cea mai mare placere, daca nu, voi merge mai departe personal si voi cauta o firma sa-mi faca asa ceva cum am vazut la M-TM. Asta ca tot au cazut ambele inscriptii de la mine si nu le mai pun. Shogunul a fost unul din cele mai cautate romane pe vremuri, filmele cu Toshiro Mifune cred ca asa se scrie 

Si asta ar fi scrierea oficiala. Daca vreti va rog sa va dati cu parerea care ar merge pe stiker. Mersi!

[gabineg]

Andrei Plesu in Japonia

"Trebuie sa încep prin a recunoaste ca baile sînt, în mai toate hotelurile lumii, suficient de diversificate tehnic ca sa ceara, odata ce te-ai instalat, cîteva momente de studiu si acomodare. Caldul si recele, cada si dusul, reglajul jetului, plus tot felul de mici ingeniozitati si nuante locale tin spiritul în alerta si produc, în faza inaugurala, accidente mai mult sau mai putin picante: te uzi, te arzi, te sperii.

Fata de ceea ce poti pati în Japonia, toate acestea sînt însa bagatele, mofturi. Am avut parte, de pilda, într-un hotel hiper-modern, de o experienta unica: closetul avea aspectul unui scaun de cosmonaut, cu spatar reglabil, brate late acoperite de micro-computere, beculete albastre si rosii, în perpetua scintilatie, si orificii amplasate scandalos, în cele mai amenintatoare unghiuri. Obiectul m-a confiscat definitiv, deîndata ce am intrat în baie. L-am cercetat îndelung, ca pe o finalitate fara scop, terorizat totusi de ideea ca scopul poate oricînd sa apara, ca un imperativ categoric. Atractia maxima o reprezentau, fireste, numeroasele butoane de pe bratele scaunului, însotite de inscriptii în japoneza. Am reflectat cîteva clipe, am evaluat riscurile si, în cele din urma, m-am aruncat în necunoscut. În fapt, necunoscutul s-a aruncat asupra mea, ca o ghionoaie isterica, ca un balaur multicefal. Odata pornit, mecanismul functiona - ca progresul însusi - dupa legi fatale. Într-o clipita, întreaga baie a devenit un amplu spectacol de sunet si lumina. Eram înconjurat de arteziene torentiale, de tipurituri si haiku-uri indescifrabile, de complexe miscari de revolutie si rotatie. Nu doar closetul raspundea incultelor mele comenzi, ci toate robinetele încaperii, oglinzile, peretii, pardoseala. Proportiile odaii, eclerajul, înclinatia obiectelor anexe, toate se modificau imperturbabil, sub privirile mele amarîte, filtrate de incontrolabile perdele de apa. Am simtit, împietrit ca ma îndrept spre un final imprevizibil. Mi se parea ca de acest closet, de electronicul sau delir, depinde brusc soarta omenirii. Ca pot declansa cutremure, inundatii, ploi de meteoriti, glaciatiuni. Ca, poate, fara sa vreau, am dat peste misterul facerii în cea mai pura (si sordida) varianta materialist-dialectica: o stîngace apasare pe butonul gresit, într-un originar closet galactic. Din fericire, la un moment dat, toata harmalaia a încetat. Am stat un timp nemiscat, ca sa nu stîrnesc vreo recidiva, si m-am retras apoi, sfîrsit, în dormitor, unde atmosfera era pasnica: numai, sub pat, o lumina spectrala, care îti lumina papucii ori de cîte ori lasai picioarele sa-ti atîrne perpendicular pe mocheta. S-ar zice ca fata de acest abuz tehnologic closetele traditionale sînt de o paradiziaca simplitate. Nu în Japonia.

În programul calatoriei mi-a fost introdusa, ca o favoare, ca un deliciu pitoresc, si o noapte la un foarte scump hotel traditional. Regretatul meu amic, Theodor Enescu, pe atunci director al Muzeului National de Arta, a fost prima victima a acestui episod. L-am pierdut, scurt, într-una din toaletele aliniate lînga receptie. Omul încerca sa iasa, dar ceva, un procedeu ritual, încalcarea unei anumite succesiuni a gesturilor, îl tinea blocat. Cabina cu pricina includea tot felul de scule si recipiente de lemn care, printr-un sistem de scripeti, nu permiteau deschiderea usii decît dupa o anumita combinatie de miscari igienice, alternînd balansul cu rasturnarea, rotirea si clatirea... La rîndul meu, am încasat prima trauma cînd, intrînd în camera care îmi era rezervata, n-am vazut decît un paralelipiped gol, fara nici o piesa de mobilier. În mintea mea îngusta, de european rasfatat, lucrul care nu poate lipsi dintr-o asemenea camera este patul. Intri, te întinzi putin, îti desfaci bagajul, rasfoiesti pliante s.a.m.d. Aici nimic. Am privit nelinistit spre batrîna însotitoare care lucra pe post de "bagajist" si i-am dat de înteles, prin semne limpezi, ca nu pricep cum e cu dormitul. A scos imediat dintr-un perete o rogojina de lux, pe care, însa, s-a grabit sa o reintroduca în lacasul ei "de zi". Am reluat, alarmat, pantomima: vreau sa ma întind acum, pe loc, chiar daca nu ma culc înca. Nu, mi-a pantomimat, în replica, cu o blînda cruzime, interlocutoarea mea - ziua nu dormim, nu ne întindem. Ziua stam pe jos, cu picioarele încrucisate, si umblam de-a busilea.

Spre seara, m-am hotarît sa cer de mîncare în camera. Alesesem, mai curînd la întîmplare, ceva în care identificasem cuvîntul "vitel". A aparut o fosta gheisa, destul de obosita, si m-a invitat în baie, adica într-o camaruta îngusta, cu o copaie de lemn patrata. "Nu - zic - nu baie! Mîncare! Vitel, care va sa zica! Papa!" "Ba, din contra -  mi semnalizeaza cu un surîs buddhist preopinenta - mai întîi baie! Papa la urma!" Dupa cîteva trecatoare accese de demnitate, cedez: intru în scaldatoarea de lemn; gheisa dupa mine! Se atine, rînjind, cu un manunchi de nuiele aromate în mîna. Refuz sa ma dezbrac, insista, nevasta-mea se întristeaza, gheisa e de neînduplecat. Încropim, pîna la urma ceva, un ritual incomplet ("interruptus?"), dupa care am dreptul sa ma asez la masa, pe jos evident, dinaintea unei portii de shabu-shabu. Asta înseamna: un platou cu felii subtiri din carne de vitel cruda si o oala cu apa în care clocotesc legume, mirodenii si brînza de soia. Se ia, cu doua betigase, cîte o felie de carne si se agita în fiertura din oala pîna dispare tenta de crud. Gheisa ma asista draconic. Primul simptom al europenitatii mele e ca nu pot agita carnea în zeama fara s-o scap dintre betigase. Decid, pragmatic, sa n-o mai agit, s-o tin pe loc pîna vad ca s-a fiert. Gheisa devine nervoasa: n-am voie sa cad în imobilism; carnea trebuie agitata, altfel nu se patrunde cum trebuie de miresme. De cîte ori încerc sa
trisez, ma priveste sever si îmi sopteste militareste: "Shabu-shabu!" Trag concluzia ca "shabu-shabu" înseamna, pur si simplu: "agit-o!", "misc-o!", "stînga-dreapta!", "hais-cea!". Cina se încheie melancolic, în insatisfactia partilor, si cu perspectiva neîmbietoare a unei rogojini medievale."

[Leutz]

Descrierea este geniala Adica stilul, poezia din ea.

[sfichiu]

 Sa trecem in revista mai jos zece lucruri interesante despre Tara  Soarelui Rasare, care ne ajuta sa intelegem mai bine o civilizatie  impresionanta:

 1. La intrarea in fiecare casa japoneza, podeaua este ridicata cu  aproximativ 15 centimetri, ceea ce indica faptul ca cei care intra trebuie  sa se descalte si sa-si puna papuci. La intrarea in camerele cu podea din  „tatami” (o podea traditionala facuta din paie de orez, cu margini din  brocart), pragul este inaltat cu 2-5 centimetri, ceea ce inseamna ca si  papucii trebuie lasati la usa.

 2. Filmele de animatie japoneze reprezinta 60% din productia  mondiala in domeniu. Si pentru ca Japonia are atata succes cu desenele  animate, in tara exista aproape 130 de scoli pentru actorii care isi pun  vocea pe aceste filme.

 3. Japonia are  procentul cel mai mare de locuitori in varsta din lume, respectiv  21%.

 4. Arhipelagul japonez are in componenta 6.800 de insule. Peste  70% din populatia Japoniei  locuieste la munte. Tara are, totodata, si 200 de  vulcani.

 5. Primii locuitori ai Japoniei au trait in Paleolitic, in urma cu  30.000 de ani I.H.

 6. Speranta de viata a japonezilor este cu 4 ani mai mare decat a  americanilor, respectiv peste 82 de ani.

 7. Japonia este a  doua tara din lume cu cea mai mica rata a omuciderilor. Cu toate acestea,  tot in Japonia exista o padure recunoscuta in toata lumea pentru faptul ca  este preferata de sinucigasi, perimetrul fiind impanzit de schelete umane. 

 8. Japonia a dat 18  laureati ai Premiului Nobel, in chimie, medicina literatura si  fizica.

 9. Carnea de cal cruda, denumita “basashi”, este o delicatesa in  Japonia.

 10. Rata de scolarizare in Japonia este de 100%, in consecinta  rata somajului este mai mica de 4%.




Tot din Japonia, 10 lucruri care au reţinut atenţia  lumii după marele tsunami din 11 martie 2011

1.  CALMUL
Nici o imagine cu lovituri in piept sau durere sălbatica.  Durerea în sine a fost elevata.

2. DEMNITATEA
Cozi  disciplinate la apă şi alimente. Nici un cuvânt sau gest  dur.

3. CAPACITATEA
Arhitecţi incredibili ! Exemplu :  clădirile s-au legănat, dar nu au căzut.

4. GRATIA
Oamenii  au cumparat doar ceea ce aveau nevoie zilnic, încât toată lumea sa  obţina ceva.

5. ORDINEA
Fara jafuri în magazine. Fara  claxoane şi depăşiri in trafic. Doar înţelegere.

6.  SACRIFICIU
Cincizeci de muncitori au rămas sa pompeze apa de mare  în reactoarele N. Cum vor fi recompensati vreodată?

7.  TANDRETE
Restaurantele au redus preţurile. Un ATM nepăzit era  nefolosit. Cei puternici aveau grija de cei slabi.

8.  FORMARE
Toată lumea ştia exact ce să facă ; batrani, copii ... Şi  au facut exact doar ce trebuia.

9. MEDIA
A manifestat o  magnifica reţinere în buletinele de stiri. Nimic senzational. Doar  reportaje calme.

10. CONSTIINTA
În cazul în care se  intrerupe curentul într-un magazin, oamenii pun lucrurile înapoi pe  rafturi şi pleaca în linişte.


Sa ne ajute Dumnezeu sa devenim si noi asa ! 


     
 
 

[gabineg]

Ce-a mai inventat japonezul...

http://www.flixxy.com/convert-plastic-to-oil.htm

[sfichiu]

 

[ulise]

     Salut.
     Permiteti-mi sa astern si eu cateva cuvinte despre niponi si a lor cultura.

     In Japonia exista cinci religii de baza: budhism, taoism, confucianism, shinto si  crestina- catolic. Budha si-a pus cel mare mult amprenta asupra urmasilor sai.

     In enculturatie, sunt implementate bine preceptele religioase. Nu neaparat prin a merge in lacasul de cult, ci preceptele dobandite in mediul social, in care se dezvolta individul. Niponii,  dupa al doilea razboi mondial, cand aveau totul 'la pamant', inclusiv prin cele doua 'bombite' aruncate asupra celor doua orase, si-au pus economiile in sistemele bancare, am pus umar langa umar si au renascut din propria cenusa, ajungand, in multe domenii, cei mai buni. Noi ce am facut dupa lovitura de stat din decembrie 1989?  Si ne batem cu caramida in piept ca sunt crestini- ortodocsi si punem la zid budhismul, datorita gestului de suicid, ce se afla la loc de cinste, in sanul acestei religii.
Dupa 'vizita' comandorului Perry, enculturatia locuitorilor din Tara Soarelui- Rasare s-a mai schimbat un pic, devenind mai comerciali, insa esenta s-a pastrat.

     Japonezii- samurai considerau ca ei insasi nu reprezentau nimic doar prin faptul ca existau. Trebuia sa demonstreze prin munca si conduita.
                     “Eu nu am parinti; fac din Cer si Pamant, parintii mei;
                      Eu nu am putere divina; fac din cinste puterea mea;
                      Eu nu am adversar; fac din incidentele de parcurs adversar;
                      Eu nu am magie; fac din judecata dreapta, magie;
                      ………………………………………………………………”
     Acestea sunt o parte din preceptele Bu-shi-do-ului dupa care se ghidau samuraii si mai apoi toti cunoscatorii tainelor artelor martiale.