body
Sr. Member
 
 Offline
Gender: 
Age: 40
Location: Ploiesti
Posts: 426
|
 |
« Reply #474 on: September 06, 2010, 08:09:09 PM » |
|
Am primit prin mail materialul de mai jos la care subscriu in totalitate .
Sunt suficient de bătrân ca să-mi amintesc cu precizie cum se făcea taximetria în perioada dinainte de 1989. Parcă văd Daciile de la Cobălcescu, aparatele de taxare mecanice, care aveau un fel de robinet negru de plastic de care dădea şoferul – TRANC, 5 lei plecarea – când pornea aparatul.
Şoferii de taxi erau îmbrăcaţi în costume speciale, aveau sacouri şi pantaloni bleomarin, şepci în cap.
Acum nu. A dat libertatea-n noi, de fapt o greţoasă lipsă de reguli şi norme care să aducă civilizaţie în relaţia oricărui prestator de servicii cu clientul.
Taximetria din zilele noastre nu este decât o şoferie golănească, pe care o poate face cam oricine ştie cât de cât să dea de covrig.
Taximetristul se îmbracă de la Prada
Sau nu. În general, nu. Şlapii, adidaşii de plastic, tricourile Lacoste din China şi cel mai mult pielea goală şi maieul au făcut carieră în taximetria românească a ultimilor 20 de ani.
Venea omul din Fraţa după ce făcuse un master în domeniul adicţiilor la Universitatea Paris 7 – Denis Diderot, pentru ca în faţa aeroportului să-l aştepte un tuciuriu cu maieul suflecat deasupra buricului şi cu ţigara în colţul gurii:
„Ia zi şefu unde te duc? Să moară familia de nu-s băiat corect nu ca golanii ăştia!”, şi râdea spre gaşca de taximetrişti din care tocmai se rupsese, zicându-le:
„Fiţi antenă ce-l fac pe fraier!”
Mi se pare elementar că taximetristul trebuie să aiba o costumaţie specială. Poate fi discutată măsura, dacă să aibă toate firmele aceeaşi costumaţie asupra căreia să cadă de acord sau fiecare firmă să aibă propria costumaţie pentru care să primească aprobare de la Ministerul Transporturilor, să zicem.
Cert este că ar trebui să arate într-un anumit fel, decent, nu să le miroşi maieurile şi tenişii transpiraţi pe care şi-i dau jos în pauzele dintre clienţi. Nici să le vezi sfârcurile şi şuncile tremurând pe gropi.
Taximetristul e un amator
Statutul şoferesc al taximetristului este de amator, ceea ce nu mi se pare corect, din moment ce efectuează transport de persoane.
Aici este vorba de nişte lacule legislative asupra cărora ne vom mai opri – în legătură cu categoriile auto.
Deci ar trebui să fie cumva şi o categorie pentru aceast tip de activitate, şoferul să fie mai şofer, cu o pregătire specială, de vreme ce câţiva oameni îşi pun viaţa în mâinile lui.
De Teo Peter ne amintim, da? Taximetristul nu a considerat obligatoriu să se asigure la intrarea în intersecţie, pentru că mergea pe un drum prioritar. Şi clientul lui a murit cu prioritatea în mână.
În prezent, taximetrie poate face oricine are carnet de minimum doi ani şi are un atestat care este practic o formalitate.
Taximetristul e şefu
Nu clientul. Drept care ajungi la maşină, îl găseşti pe taximetrist înconjurat de fum, cu şaormaua în gură şi trebuie să îl întrebi foarte politicos dacă vrea să te ducă până nu ştiu unde. Că poate omul n-are drum încolo sau îi pute zona.
Lucru total anormal, firesc este odată ce un taxi este LIBER să te urci în el, să spui destinaţia şi să pornească.
Are obligaţia să te ducă şi 3 străzi, nu numai cât vrea el.
Cu toţii vedem în filemele americane cum omul se aruncă într-un taxi şi spune: „La gară. Fast, fast!”
La noi e cu:
„Sefu, mă duci şi pe mine pân’ la gară?” Zici că te duce degeaba.
Taximetristul se poartă cum vrea muşchii lui
Dacă n-ai chef de vorbă, eşti obosit, vrei să-ţi pui ordine în gânduri până ajungi la o întâlnire, nu contează pentru unii taximetrişti.
Ei îi dau înainte. Răspunzi monosilabic, fiindcă eşti un tip educat, el înţelege că vrei să afli mai mult. În mod sigur abia aştepţi să auzi ultimele lui teorii politice, despre bulangiii ăştia care nu face nimic şi măreaţa cugetare:
„Ne descurcăm cum putem, dacă nu ne ajutăm noi ăştia mici între noi, atunci cine?”, rânjind strâmb şi foarte încântat de aluzia de mare fineţe la ciubuc.
Când firesc ar fi să li se facă un instructaj în care să fie învăţaţi şi cât să vorbească cu clientul, dacă e cazul sau nu. Şi chiar dacă la început clientul discută puţin cu tine, taximetrist, asta nu înseamnă să nu mai termini şi să-i faci capul mare. Te păstrezi în limitele generalismului unei conversaţii amabile, îi dai dreptate clientului, vorbeşti neapărat mai puţin decât el şi numai când simţi că e o fereastră şi interlocutorul mai aşteaptă ceva. Dacă nu, iei o pauză.
Taximetristul e fan telefon
Taximetristul trebuie să ajungă la nivelul la care să priceapă că el acolo, în maşină, este la muncă. Şi cum nu te opreşti din discuţia cu clientul despre meniu, dacă eşti ospătar, ca să vorbeşti cu mă-ta, aşa nici când conduci maşina cu client înăuntru.
Nu are de ce să audă clientul conversaţiile tale private, cu:
„Da ia şi tu, fă, cartofi! Mai dă-l în p)(a mea de nesimţit!” şi tot aşa.
Vine clientul şi te-a prins vorbind, închei şi suni când rămâi singur.
Taximetristul are plămâni de fier
Fumează când şi cât îi vine. Dar dacă vine un astmatic sau un nefumător durează până se aeriseşte maşina. Nu aştepta să-ţi zic eu să nu fumezi în maşină.
DJ Taxi
Taximetristul ar trebui să priceapă că tu, client, poate vrei linişte. Să păstreze radioul încet sau chiar oprit. Liniştea n-a omorât pe nimeni. Mie îmi place să mă gândesc la ale mele când sunt în dreapta, admir oraşul, nu vreau mizeriile de la puştii din FM-uri.
Hai ca nu e greu!
Ştiu, toate acestea par SF şi chiar încălcarea drepturilor omului, ne-am învăţat să fie toate la voia întâmplării, vraişte, las-o mă că merge-aşa.
Nu. Sunt lucruri elementare ce pot fi realizate uşor prin înfiinţarea unei Şcoli naţionale de taximetrie care să fie de stat, să aparţină de Ministerul Transporturilor. Astfel, această meserie chiar frumoasă ar căpăta şi respectabilitate.
La această şcoală, pe o durată de să zicem 6 luni sau 1 an, oamenii să înveţe, în baza unei metodologii serioase, tot ce trebuie pentru a ajunge taximetrişti adevăraţi, şoferi buni, nu care pun frâne tari şi hâţână clienţii la fiecare oprire şi tipi care să ştie cât de cât să se poarte, să nu-ţi fie jenă sau groază să te urci la ei în maşină.
BONUS
M-am urcat într-un taxi şi i-am zis meseriaşului care plutea în fum din prima: vă rog fără fumat şi închideţi radioul.
L-am simţit încordându-se, a fost la limită să mă ardă. Să-mi pună dinţii pe sârmă, să mă dea jos în picioare.
Cum mă să pretinzi aşa ceva în maşina lui?
|
Welcome Guest , please login or register
